Editorial realizat de Piotr Akopov
Numai pe 8 mai, în urma exploziei din raionul Dasht-e-Barchi din Kabul au decedat aproape șaizeci de oameni, în principal școlărițe cu vârsta cuprinsă între 11 și 15 ani. Ce se întâmplă? Cineva nu vrea să-și retragă trupele sau, dimpotrivă, cineva îi îndeamnă pe americani, îi forțează să plece? Și ce se va întâmpla după ce vor pleca aceștia din urmă?
Pentru Rusia, aceasta nu este o întrebare lipsită de importanță: în ciuda prăbușirii URSS-ului, ea mai are încă, de fapt, o frontieră comună cu Afganistan. Tadjikistanul, care înglobează în sine cea mai mare parte a fostei frontiere sovietice cu Afganistan, face parte din CSTO – adică este aliatul nostru militar (al Rusiei - nota redacției). Uzbekistanul și Turkmenistanul, care au graniță comună cu Afganistan, sunt, de asemenea, incluse în zona intereselor noastre naționale (rusești - nota redacției) și a responsabilității noastre (a rușilor - nota redacției). Dacă în Afganistan va izbucni un adevărat război civil, fumul conflagrațiilor sale va acoperi întreaga Asie Centrală și, în cel mai rău caz, flăcările se vor răspândi și spre ea, doar în Afganistan trăiesc aceleași popoare ca și în toate cele trei ex-republici sovietice menționate mai sus. În Rusia, există chiar presupuneri că retragerea trupelor americane nu reprezintă o înfrângere, ci o diversiune împotriva noastră: se spune că Washingtonul sustrage în acest fel atenția Kremlinului – spre est, unde totul va arde în timpul apropiat, iar rușii vor fi nevoiți să-și folosească toate forțele pentru a ʺstingeʺ coșmarul din Asia Centrală. Poate, în general, ar trebui să le cerem americanilor să rămână?
Astfel de pseudo-conspirații sunt ridicole: americanii nu au realizat nimic din ceea ce au vrut în Afganistan (este o altă chestiune că toate visele lor erau din start nerealiste sau absurde).
Au lichidat "Al-Qaida"* – ea avea regimente și divizii sau ea a fost și rămâne o organizație de rețea, care leagă diferite structuri și grupări în diferite părți ale lumii islamice? Da, sunt grupuri radicale, dar ocupația americană a Afganistanului a crescut doar ura față de Yankees în lumea islamică, adică a favorizat, în esență, sporirea influenței jihadiștilor.
Au învins Talibanul? Dar el va veni la putere la Kabul în viitorul apropiat – după plecarea americanilor: fie în mod pașnic, ca parte a guvernului de coaliție, fie în mod militar – atunci deja de unul singur.
Au vrut americanii să preseze, din Afganistan, Rusia și China (precum și Iranul), pentru a amenaja o platformă destinată prezenței permanente în regiunea cheie a Eurasiei? Au vrut, dar pentru acest lucru trebuiau să ʺrepareʺ cu adevărat Afganistanul și să-l ia sub controlul lor – nu s-a întâmplat nimic de acest gen. Americanii vor fi obligați nu doar să plece – în cel mai rău caz, vor fi nevoiți să ia cu ei și zeci de mii de afgani, care au lucrat pentru ei. Acei colaboratori, complici ai ocupanților – doar așa sunt numiți nu numai de talibani. Adică, pozițiile SUA în Afganistan vor fi nu, pur și simplu, subminate, ci distruse.
Dar SUA, după plecare, vor să se stabilească în țările vecine? Iată și The Wall Street Journal a infomat sâmbătă că Washingtonul "caută platforme regionale pentru a desfășura trupele și a exercita controlul asupra talibanilor după retragerea trupelor din Afganistan". Printre opțiunile luate în considerare se numără atât țările vecine, cât și țările mai îndepărtate, de exemplu Emiratele Arabe Unite. De asemenea, se analizează posibilitatea de desfășurare a navelor Marinei SUA în Golful Persic.
Biden a promis deja că, dacă "Al-Qaida"* sau ISIS * vor reprezenta o amenințare pentru America sau pentru interesele acesteia în Afganistan, atunci SUA vor efectua atacuri aeriene. Dar americanii vor să aibă posibilitatea de a reacționa rapid, deoarece după 11 septembrie (și chiar se vorbește despre jumătatea lunii iulie) în Afganistan nu vor rămâne trupe americane sau străine – și ce vor face în cazul unui atac asupra ambasadei americane (în care vor să lase până la 1000 de persoane)? Să trimită ajutor din Pakistan? Este prea departe, dar și relațiile cu el se înrăutățesc pe zi ce trece, prin urmare "cea mai preferabilă opțiune pentru crearea bazelor militare ar fi Uzbekistanul și Tadjikistanul, care au o frontieră directă cu Afganistanul și, în caz de necesitate, ar asigura deplasarea rapidă a trupelor".
Dar există o problemă – Rusia și China pot împiedica realizarea planurilor americane, notează The Wall Street Journal. Desigur, așa și este: nimeni nu le va permite americanilor să se consolideze în Asia Centrală. După 11 septembrie 2001, Rusia a permis Statelor Unite să stabilească baze în Kârgâzstan și Uzbekistan, dar atunci și Rusia era slabă, și relațiile cu Statele Unite nu se aflau într-o stare de confruntare activă. Acum nu se mai poate discuta despre niciun fel de consolidare, inclusiv temporară, a americanilor în Asia Centrală: după 20 de ani de ocupație a Afganistanului, ei vor trebui să părăsească complet regiunea. Va răspunde pentru securitatea acesteia Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (OSC), creată de Rusia și China, care include acum nu numai toate republicile din Asia Centrală, ci și India și Pakistan, iar în curând și Iranul va deveni membru cu drepturi depline.
Adică, Afganistanul va fi complet înconjurat de state-membre ale OSC, în timp ce el însuși are doar statut de observator. Kabulul nu a fost admis în OSC din motive complet obiective: o țară ocupată și lipsită de suveranitate deplină nu poate fi membru al alianței. Scopul OSC – menținerea păcii în Asia, în primul rând în Asia Centrală. OSC nu dispune deocamdată de trupe proprii de menținere a păcii, dar nici nu există nevoia de a trimite trupe în Afganistan, de a înlocui unii ocupanți cu alții.
Afganii se luptă între ei de mai bine de patruzeci de ani, iar de 28 de ani se luptă și cu trupe străine. Este necesar să se asigure condiții politice pentru un dialog complexiv intra-afgan și, dacă nu reconciliere, atunci cel puțin o coabitare armată, dar pașnică a diferitelor popoare, structuri politice, religioase, tribale și clanale. Fără interferențe externe, cu atât mai mult atlantice, dar cu participarea activă (și influența) tuturor vecinilor și a țărilor apropiate – Rusia, China, Pakistan, Iran și India.
Deși și Statele Unite ar putea și ar trebui să ia parte la reconcilierea afganilor între ei – numai că atitudinea față de susținătorii lor din Afganistan, după retragerea trupelor, se poate dovedi a fi un obstacol în calea oricărui dialog. Oricum ar fi, principala sarcină a responsabilității pentru Afganistan, după plecarea americanilor, va reveni OSC și, mai ales, celor trei participanți ai săi: Rusia, China și Pakistan (cu toată complexitatea relațiilor afgano-pakistaneze din cauza pashtunilor divizați de ʺlinia Durandʺ). Acest lucru este și în interesul lor, și în interesul poporului afgan. Cele mai complexe și mai variate contradicții interne din Afganistan nu reprezintă un motiv pentru a renunța la ea sau pentru a se proteja cu un zid militar de jur împrejur. Al doilea scenariu este pur și simplu imposibil, iar primul nu corespunde intereselor vecinilor săi și intereselor marilor superputeri asiatice, inclusiv ale Rusiei.
Sarcina minimă a OSC – împiedicarea răspândirii problemei afgane în afara țării, până la nivelul când CSTO va fi nevoită să se ocupe de aceasta. Iar sarcina maximă – ʺîmpingereaʺ tuturor părților afgane către o reconciliere reală și construirea unui nou Afganistan federal. Un popor curajos, care a trecut prin atâta durere, trebuie, într-un final, să ducă o viață liniștită, independentă și pașnică în țara lui montană. Nu ca în Elveția, desigur, deși și cantoanele elvețiene, la fel, au luptat între ele, ultima dată chiar destul de recent după standardele istorice – la mijlocul secolului al XIX-lea.
Afganistanul nu va deveni Elveția – și toate încercările de a transfera normele occidentale pe pietrele sale au rănit doar țara – dar el are tot dreptul să se transforme dintr-un focar de tensiune pentru Asia Centrală într-un vecin pașnic pentru toți prietenii săi. Este necesar doar să-i ajutăm pe afgani să revină la o viață pașnică independentă – pentru ei înșiși și nu în numele intereselor geopolitice și al experimentelor strategilor străini.
* Organizație teroristă interzisă în Rusia.