Mitropolitul Moldovei și Bucovinei își exprimă în Pastorala de Paști bucuria că anul acesta noaptea de Înviere va fi sărbătorită în comuniune:
„Cu mult dor am așteptat această noapte plină de lumină. Ne-am dorit mult să nu mai trăim experienţa anului trecut, ci să fim împreună, în biserici, la acest ‹praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor›. Cât de dureroasă este despărțirea! Cât de grea este depărtarea! Câtă bucurie aflăm în a fi împreună, mai ales în noaptea Învierii Domnului!”.
„În acelaşi timp, ştim bine că necazurile și încercările n‑au încetat şi nu vor înceta să ne asalteze. Suferința și durerea sunt mereu prezente. Constatăm însă o bucurie cu totul aparte care ne cuprinde de Paști”, adaugă Mitropolitul Teofan.
Părintele Mitropolit spune că această bucurie se arată mai ales prin rugăciune și prin mulțumire: „Bucuria, rugăciunea și mulțumirea devin stare sufletească în mulți dintre noi. Ea se manifestă printr‑o mai mare deschidere față de semenii noştri, prin mai multă dărnicie, printr‑o inimă mai ușoară”.
De ce să ne bucurăm
„De ce să ne bucurăm? Pentru că Hristos a înviat! Ne bucurăm pentru că Hristos a biruit moartea, dușmanul nostru cel mai mare. Prin Învierea lui Hristos, moartea și‑a pierdut din tragismul său. Moartea și mormântul nu mai au ultimul cuvânt. Ele devin trecere – Paște – de la această viață la viața cea veșnică şi nepieritoare”, transmite ierarhul.
IPS Teofan mai spune că chiar și cei care nu au o legătură strânsă cu Biserica simt nevoia de „a lua lumină” de Sfintele Paști, lumină care „ne cheamă să înțelegem că viața creștină este viață de bucurie”.
„Omul trist, mohorât, dezamăgit și descumpănit nu este creștin adevărat. Pricinile pentru tristețe, dezamăgire și suferință sunt multe și pentru creștin. Acesta însă primește putere de la Dumnezeu să le depășească mai ușor și să nu‑și piardă bucuria sufletească”.
La finalul scrisorii pastorale, mitropolitul spune reia îndemnul de a ne bucura în zilele Sfintelor Paști „de lumina Sărbătorii, de prezența celor dragi, de faptul că lumea este, parcă, mai bună”. dar în același timp „să nu uităm că mulţi semeni de-ai noştri sunt cuprinşi de suferinţă”.
„În spitale sunt mulți bolnavi, în lume există multă tristețe, lipsă de rugăciune și stare de nemulțumire. Multele răni din minți și din suflete completează tabloul unei lumi care suferă sub presiunea propriilor neputințe, orgolii și boli”.
Ce avem de făcut
„În fața unei asemenea realităţi, ce avem noi, creștinii, de împlinit? Fiecare, prin cuvânt şi prin faptă, să mărturisească înainte de toate că ‹nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!›”, subliniază ierarhul.
„Apoi, avem datoria implicării în ocrotirea sănătății sufletești și trupești, atât în viața proprie, cât și în cea a semenilor noștri. Ajutorul și respectul pentru ostenitorii din spitale, sprijinirea celor bolnavi, împlinirea cu onestitate a obligațiilor legate de familie și profesie aduc mult bine societății”.
„Acestea toate pot fi împlinite cu adevărat doar dacă le întemeiem pe credința și bucuria în Învierea Domnului Hristos, dacă viaţa noastră devine rugăciune și dacă avem gând de mulțumire”.
„Bucuria, rugăciunea și mulțumirea sunt întreitul medicament care contribuie în mod real la vindecarea proprie și a lumii”, conhide IPS Teofan.