CHIȘINĂU 17 mart - Sputnik. Într-un an la instaurarea stării de urgență, pandemia de COVID-19 a schimbat viața multor oameni. Mulți nu au luat în serios noul coronavirus, dar pe cât de inofensiv le părea unora la început, pe atât de nemilos a fost cu sute de mii de pacienți care au pierdut lupta cu boala.
În Republica Moldova, coșmarul a început în data de șapte martie 2020, când a fost înregistrat primul caz de COVID-19.
Peste zece zile, autoritățile au instaurat starea de urgență. De atunci, viața multor oameni a devenit gri. Mai întâi de toate pentru cei care luptă nemijlocit cu maladia nemiloasă - pentru medicii din prima linie, care uneori cu prețul propriei vieți luptă pentru alte vieți - ale pacienților. Medicii de la terapie intensivă au uitat de familie, de prieteni și își dedică fiecare minut bolnavilor. Cu ei împart emoțiile de bucurie și doar ei sunt cei care sunt alături de pacienți în momente cumplită, atunci când sunt răpuși de virus...
Mărturii cutremurătoare ale medicului Olga Usatîi
Olga Usatîi de aproape 15 ani activează în calitate de medic. Până la începutul pandemiei, ea a fost șefa secției Terapie Intensivă Transplant, Hepatobilio-chirurgie, care deja de un an de zile este adaptată pentru tratamentul intensiv al pacienților cu COVID-19 și a fost redenumită în Secția Terapie Intensivă COVID nr. 4 din cadrul Spitalului Clinic Republican.
Viața Olgăi s-a schimbat radical odată că apariția primilor pacienți în stare gravă. Frica de necunoscut i-a speriat pe medici, dar aceștia nu au avut de ales - înțelegeau bine că doar ei sunt cei care îi pot salva pe bolnavi. Olga Usatîi a declarat pentru Sputnik Moldova că la început doctorii au subestimat pericolul care ne amenința odată cu apariția primelor cazuri de COVID-19 în Moldova.
„Ni se părea o glumă pentru câteva luni, credeam că maximum trei, patru luni cel mult o va ține și situația se va schimba, și totul va reveni la normal, la viața de până la pandemie, dar pe zi ce trecea vedeam că situația devine tot mai gravă”, a declarat Olga Usatîi.
La început, Olga, împreună cu alți colegi, s-a izolat de familie pentru a nu-i pune în pericol pe cei dragi. Medicii au fost cazați în cămine studențești, ca să aibă unde dormi după turele istovitoare din focar.
Unii doctori nu au avut posibilitatea să-și țină pruncii în brațe după ce soțiile lor au născut, alții și-au felicitat copiii la aniversare doar online. Au stat departe de cei apropiați pentru a nu-i infecta. Olga Usatîi a povestit că dorul de casă și de cei dragi a fost prea mare, iar după câteva luni de izolare de membrii familiei, medicii au revenit acasă. Chiar și așa, au foarte puțin timp pentru a se bucura de cei dragi.
Viața parcă s-a oprit în loc pentru Olga Usatîi, care a pierdut dimensiunea timpului. Toată rutina ei se reduce la o luptă continuă contra cronometru pentru a salva alte vieți - ale bolnavilor de COVID în stare gravă.
„Nu am văzut cum îmbobocesc mugurii primăvara trecută, am uitat cum e să te odihnești împreună cu toată familia vara, am uitat cum toamna, când a început anul școlar, e să stai cu copilul tău și să-l vezi cum vine de la școală, să-l întrebi cum i-a trecut ziua, cum au fost lecțiile sau în afara orelor, cum a petrecut timpul cu prietenii. Copiii noștri au uitat de acest sentiment. (...) Să atragem atenția copiilor și familiei noi chiar nu avem puteri. Chiar și când vin acasă, sunt cu gândul la pacienți”, a mărturisit medicul din prima linie.
La aniversare - tot lângă pacienții din terapie intensivă
În momentul în care am înregistrat interviul cu Olga Usatîi, medicul abia ieșise din focar. Era ziua ei de naștere pe care a petrecut-o tot la terapie intensivă. Doctorul s-a trezit dimineața și, ca într-o zi obișnuită, a mers la spital, acolo unde o așteptau cei 15 pacienți gravi din secția pe care o conduce.
Cu lacrimi în ochi și cu vocea tremurândă, Olga a mărturisit cât de mult și-ar dori să sărbătorească alături de familie, dar deja de un an pentru medicii din prima linie nu mai există sărbători.
„Un singur lucru îmi doresc de ziua mea, de fapt cred că toată lumea asta își dorește acum, să fim cu toții sănătoși. Azi dimineața m-am trezit cu acest gând că îmi doresc ca toată lumea să fie sănătoasă și cei din Moldova, și cei de peste hotarele ei”, a mărturisit medicul.
Față în față cu moartea
Lupta pentru viață se duce în fiecare secundă în secțiile de terapie intensivă. Medicii fac tot ce le stă în puteri pentru a salva bolnavii, dar unii pierd lupta cu virusul nemilos. Cel mai dureros pentru medici e atunci când pacientul moare în mâinile lor, deși s-au depus eforturi imense pentru a-l salva. Fiecare deces este o pierdere imensă, iar fiecare medic trăiește un sentiment cumplit în astfel de momente, susține Olga.
„Noi nu suntem o mașinărie, ne doare și pe noi. Este o durere comună atunci când pacientul îți dă un număr de telefon al unei rude cu care ai putea să iei legătura și când suni pentru a-i vorbi despre starea pacientului tău, afli că și ruda e în spital. Am avut cazuri când sunam și, cu părere de rău, ruda era decedată. (...) Pacientul mă întreabă: „- Ați vorbit cu mama mea? Poate îmi transmite ceva?” Dar eu în acest moment nu pot să-i spun că mama lui deja nu mai este în viață. Sunt niște momente care le trec prin mine, fiecare din noi le trece”, a povestit femeia.
Doctorul a remarcat că în ultima perioadă tot mai mulți pacienți ajung în stare gravă sau extrem de gravă la terapie intensivă.
Totodată, specialistul a precizat că boala a întinerit și că afectează într-o măsură mai mare nu doar peroanele trecute de 60 de ani și pe cei cu mai multe boli cronice, dar și tinerii. Mulți ajung la spital în stare extrem de gravă din cauza că nu s-au adresat la timp la medic.
„Pacienții încearcă un autotratament acasă, inițial consideră că e o răceală simplă, fac și ei din ce cred sau ce au auzit de la un vecin, de la o rudă. Acest lucru le agravează starea. Zilele trec, boala progresează și ajung la noi într-o stare depășită. Cu părere de rău tot mai mulți recurg la automedicație și ajung în stare foarte gravă”, a declarat Olga Usatîi.
Medicul a mărturisit că lucrătorii medicali sunt extenuați și că nu știu cât vor mai rezista.
„Este foarte dificil, suntem într-adevăr la limita puterilor, dar cel mai jignitor este că, pe cât de mult noi suntem supuși riscului, pe atât de mult lumea este indiferentă. Recomandările elementare nu sunt respectate. Cel mai grav e că unii așa și nu cred în existența virusului. Parcă se întâmplă ceva în societatea noastră că abia după ce o rudă apropiată trece prin aceste chinuri, oamenii să înțeleagă că într-adevăr ceva există. (...) Noi suntem epuizați emoțional și fizic. Nici nu am habar pe cât ar putea să ne mai ajungă puterile”, susține doctorul.
Pe lângă durerea și tristețea din secțiile de terapie intensivă, există și momente frumoase, spune medicul. Atunci când pacientul reușește să învingă boala și să se întoarcă acasă, la cei dragi.
„Aș compara acest sentiment cu un copil mic pe care îl înveți să meargă. El începe să facă primii pași, pe unde cade, pe unde se împiedică și într-o bună zi își ia avântul și aleargă. Iată așa vedem și noi pacientul, dacă el vine într-o stare extrem de gravă și nouă ne reușește să-l punem pe picioare, atunci ajungem să ne uităm la el ca la o nestemată. Ne bucurăm enorm, poate părem bizari în fața pacientul, dar ne bucurăm ca niște copii, sincer”, a precizat Olga Usatîi.
Olga continuă să spere că într-o bună zi viața va reveni la normal. Visează să-și îmbrățișeze rudele, fără frica de a-i infecta, visează să petreacă mai mult timp cu cei doi copii ai săi și să savureze fiecare clipă alături de ei. Olga speră că într-o bună zi vom putea scoate măștile și vom putea respira adânc, dar până atunci urmează alte zile petrecute în focar.
Luna martie 2020 a fost una dificlă. În data de șapte martie, în Republica Moldova s-a înregistrat primul caz de COVID-19. A doua zi, în data de 8 martie, ministrul Sănătății de atunci, Viorica Dumbrăveanu, anunță Cod portocaliu privind riscul de infectare cu noul virus. Între timp, Spitalul Clinic Republican a fost activat pentru tratarea formelor grave de COVID-19.
Pe 11 martie, autoritățile decid să închidă grădinițele, școlile și universitățile, iar orele încep să se desfășoare în regim online.
În data de 13 martie, Comisia Națională Extraordinară pentru Sănătate Publică anunță Cod roșu. În urma deciziei Comisiei, a fost sistată activitatea mai multor puncte de trecere a frontierei. Totodată, zborurile din mai multe țări au fost sistate, din cauza riscului de infectare cu noul virus. Comisia a mai decis să interzică desfășurarea slujbelor religioase, cu excepția înmormântărilor. Din data de 16 martie a fost sistată activitatea centrelor comerciale, piețelor, magazinelor (cu excepția celor alimentare) și localurilor de agrement.
Acum un an, în data de 17 martie, a fost instituită starea de urgență. Aceasta presupunea că Guvernul preia integral conducerea statului, dispunând de pârghii de influenţă, care pot limita unele drepturi ale cetăţenilor, ale agenţilor economici sau chiar ale unor instituţii de stat. Starea de urgență a durat timp de 60 de zile, până în data de 15 mai. Tot atunci, purtarea măștilor a devenit obligatorie în toate spațiile publice închise.
În data de 18 martie, primul moldovean moare din cauza complicațiilor oferite de noul virus. Iar de atunci și până în prezent, peste patru mii de moldoveni au fost răpuși de nou coronavirus.