"Rușii au țevile mai lungi": pe ce a decis Pentagonul să cheltuiască mulți bani

Pentagonul este convins că acest lucru este departe de a fi o limită.  Despre perspectivele acestei arme și analogii rusești – în materialul Sputnik.

Obuzuri "de aur"

Lipsa armelor moderne cu rază lungă de acțiune în Forțele Terestre este o problemă veche pentru Comandamentul Armatei SUA. Acolo ei recunosc în mod deschis că rămân în urmă semnificativ față de Rusia în ceea ce privește artileria – atât artileria care folosește praf de pușcă sau alt explozibil pentru propulsarea proiectilului, cât și cea reactivă.

Este a doua testare recentă a muniției promițătoare. Prima, în noiembrie 2020, a fost un eșec – proiectilul a explodat în aer imediat după lansare.  Specialiștii concernului Lockheed Martin au analizat greșelile, au corectat neajunsurile și cu ER GMLRS au împușcat cu succes la poligonul White Sands din New Mexico. Focul a fost tras de către lansatorul multiplu de rachete HIMARS – muniția a fost dezvoltată special pentru aceasta.

"Noul nostru obuz ghidat reactiv va crește semnificativ raza de acțiune a MLRS-urilor", a declarat Gaylia Campbell, vicepreședintele departamentului de rachete din cadrul Lockheed Martin. "Pe parcursul testărilor, s-a reușit atingerea parametrilor doriți pe întreaga traiectorie a zborului, distrugerea țintei la distanța planificată și ajustarea software-ul HIMARS. În plus, după revizuire, muniția va putea fi utilizată și pe vechiul M270 MLRS".

Potrivit lui Campbell, în testările ulterioare, este necesar să se ajungă la o rază de acțiune record – 150 de kilometri. Dacă acest lucru se va obține, MLRS-urile americane vor avea cea mai mare rază de acțiune din lume.  Cu toate acestea, este puțin probabil ca obuzele promițătoare să devină cu adevărat disponibile pe scară largă. Costul unei versiuni convenționale cu o rază de acțiune de până la 60 de kilometri este de 100 de mii de dolari. Evident, cel îmbunătățit va costa Pentagonul mult mai mult.

ER GMLRS (Enhanced Range Guided MLRS) reprezintă un obuz reactiv ghidat cu un calibru de 227 mm și un focar de tip cluster sau monobloc. Sistemul de ghidare – inerțial și prin satelit. Scopul – distrugerea obiectelor individuale de dimensiuni mici, cum ar fi tancurile, sau distrugerea cu precizie, dintr-o singură lovitură, a unui grup mic de ținte. Acum, în arsenalele armatei SUA, există aproximativ 50 de mii de muniții GMLRS. Nu se știe încă câte obuze modernizate vor fi achiziționate, dar se știe că lansarea producției este programată pentru 2023.

Avantaj la sol

Americanii încearcă să-și consolideze și artileria ce folosește praf de pușcă sau alt explozibil pentru propulsarea proiectilului.

În martie 2020, un promițător obuzier autopropulsat ERCA (Extended Range Canon Artillery) a distrus ținta la o distanță de 65 de kilometri în timpul testărilor – la o distanță de două ori mai mare față de autotunul principal al armatei SUA – M109. Focul a fost tras dintr-un tun XM907 de calibru 155 mm/58, cu două tipuri de proiectil – Excalibur-ul ghidat, care se află în serviciu, și proiectilul experimental activ-reactiv cu rază mare de acțiune XM1113. Ambele muniții au distrus cu succes țintele mici.

Nu întâmplător Washingtonul a acordat o atenție deosebită artileriei. În decembrie 2017, influentul centru de cercetare american RAND, care consiliază Pentagonul în ceea ce privește problemele de securitate națională de la mijlocul secolului trecut, a publicat o analiză a capacităților de luptă ale forțelor armate rusești.

Potrivit analiștilor occidentali, în cazul unui război, Rusia va încerca să provoace daune maxime forțelor terestre inamice, fără a a se angaja în foc direct. Flancarea, manevrarea și blocarea vor fi utilizate pe scară largă.

"Rușii vor folosi artileria cât mai mult posibil", a avertizat RAND. "În acest sens au un avantaj față de armatele occidentale. De exemplu, există un singur batalion de artilerie în brigada forțelor terestre americane. Unitățile și formațiunile rusești au mult mai multe subunități de sprijin pentru foc. O brigadă de puști motorizate de trei puști motorizate și un batalion de tancuri este deseori desemnată pentru a întări două batalioane autopropulsate și un batalion de artilerie reactivă. În cazul unei bătălii "unu la unu", brigada americană se va confrunta cu un adversar care dispune de un număr mult mai mare de tunuri și MLRS-uri, capabil să folosească o gamă largă de muniții și să lovească la distanțe mari".

Devansare semnificativă

Americanii se află aici, într-adevăr, în rolul codașilor. Din 2016, armata rusă primește MLRS-urile modernizate "Tornado-S", cu un calibru de 300 mm, concepute pentru a distruge ținte de grup la distanțe mari (forțe de muncă, vehicule neblindate, blindate ușor și blindate), rachete tactice, sisteme antiaeriene, elicoptere în eliporturi, puncte de comandă, noduri de comunicare, infrastructură militar-industrială. Raza de acțiune este de 120 de kilometri, iar în viitor, după cum a raportat Ministerul Apărării, va fi de 200. Amintim că americanul HIMARS are o rază de acțiune de doar 80 km.

Chiar și mai puțin modernele lansatoare multiple de rachete "Smerch" lovesc cu proiectile ghidate la o sută de kilometri distanță. Da, MLRS-urile americane pot fi folosite ca lansatoare pentru rachetele balistico-tactice cu rază scurtă de acțiune ATACMS. Ele au o autonomie de 300 de kilometri. Dar complexul operativo-tactic de rachete "Iskander-M" poate distruge ținte la o distanță de 500 de kilometri.

În plus, Rusia dispunde de o gamă mai largă de MLRS-uri. Pe lângă sistemele grele de 300 mm "Smerch" și "Tornado-S", forțele terestre au în serviciu sistemele "Grad" și "Tornado-G" de 122 milimetri, cu o rază de acțiune de până la 42 de kilometri, precum și sistemlele "Uragan" de 220 de milimetri, cu o rază de acțiune de 36 de kilometri. Trupele NBC dispun de sisteme de aruncare cu flacără grele TOS-1 și TOS-2 – de fapt, acestea sunt MLRS-uri cu rază scurtă de acțiune, de până la șase kilometri.

Între timp, americanii au doar HIMARS și M270 de 227 mm, cu o rază de acțiune de 60 de kilometri (jumătate din raza de acțiune a sistemului "Tornado-S") pentru obuzul ghidat, și una de 40 de kilometri pentru cel neghidat. O situație similară este se poate observa și în artileria ce folosește praf de pușcă sau alt explozibil pentru propulsarea proiectilului. Chiar și cea mai recentă modificare a autotunului american principal M109A7 lovește, cu un proiectil de fragmentare cu o mare capacitate explozivă, la 22 de kilometri. Sistemul rusesc "Msta-S", creat încă pe timpul URSS-ului, la 25 de kilometri și cu o rată de foc mai mare. Iar autotunul promițător "Koalițiya" este capabil să distrugă ținte cu proiectile ghidate la o distanță de până la 80 de kilometri.