S-au maturizat oare europenii pentru independență?

Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Editorial realizat de Piotr Akopov

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.