BUCUREȘTI, 18 feb – Sputnik. Scriitorul Ovidiu Hurduzeu a răspuns întrebărilor Sputnik pe temele fierbinți ale momentului, dar și cu privire la perspectivele de viitor ale României, ale Uniunii Europene și ale lumii în ansamblu
Care mai poate fi viitorul României ca stat și al românilor ca națiune în contextul globalizării și al diminuării accentuate și progresive a suveranității statelor?
Trăim într-o epocă în care majoritatea populației are acces la realitate doar prin intermediul instrumentelor de propagandă globalistă, așa numita "fake media". Elitele globaliste vor să ne convingă că statul națiune nu mai are nici un viitor iar globalismul impus de marile corporații și băncile centrale este un fenomen inevitabil – la fel cum soarele răsare în fiecare dimineață ! Sfârșitul națiunilor și crearea unei guvernări mondiale este o utopie care, de la Kant încoace și-a tot anunțat "inevitabilitatea". Vremelnic această utopie a reușit parțial să devină realitate. Uniunea Sovietică, Uniunea Europeană sunt exemple concludente în acest sens. Cine ar fi crezut în anii 60, 70 ai secolului trecut că nemuritoarea Uniune Sovietică se va împărți în zeci de state națiune după numai 20 de ani?
Cu un deceniu în urmă, elitele globaliste erau convinse că Uniunea Europeană va deveni un "superstat" iar statele națiune din componența ei vor fi amalgamate în "euroregiuni" după bunul plac al comisarilor de la Bruxelles. Astăzi, proiectul superstatului european este praf și pulbere, iar EU nu este altceva decât o corabie care se scufundă și nimeni nu are un plan credibil pentru salvarea ei. Globaliștii nu renunță însă cu una cu două la utopiile lor. Pe fondul așa numitei pandemii, la Davos, au lansat un proiect de-a dreptul fantasmagoric numit "marea resetare", un fel de tehno-comunism pe model chinezesc unde oamenii nu vor mai poseda nimic dar vor fi fericiți! Sub asaltul "marii resetări" multe națiuni suverane vor capitula dar mai devreme sau mai târziu oamenii, treziți la realitate, se vor revolta așa cum au făcut-o împotriva "lagărului socialist". România se află într-un pericol de moarte din cauza unei situații specifice.
Nu-i vorba doar de "regimul ticăloșilor" la putere în ultimii 30 de ani; majoritatea regimurilor politice din lume au intrat pe mâna ticăloșilor. Cei de la noi au impus însă o idiocrație rar întâlnită chiar în regimurile cele mai inepte din lume. Când într-o țară, tâmpenia este programatic întreținută la vârf și la bază, orice se poate întâmpla.
Care vor fi efectele pentru România ale actualei guvernări și ale sistemului de putere care se perpetuează în România de la un mandat al altul?
In actuala criză generalizată a sistemului capitalist, o țară ca România, izolată din cauza trădării clasei politice și a idiocrației are teoretic toate șansele să se prăbușească rapid. Practic însă poporul român se va salva deoarece are încă rădăcini adânci în pământul strămoșesc și o credință vie în Dumnezeu. Îi lipsesc doar niște lideri capabili și patrioți la conducere. Să nu uităm că poporul nu este tagma jefuitorilor!
Pe ce s-a bazat succesul electoral al AUR și ce ar putea face AUR pentru a depăși blocajul și disputele actuale și a deveni un partid consistent ideologic și solid din punct de vedere al construcției politice?
Sunt un simplu membru AUR fără nici o influență în partid. Am fost candidat AUR la senat in județul Ilfov, un județ în care AUR nu a reușit să-și trimită reprezentantul în Senat. Nu particip în nici un fel la disputele actuale și analizez lucrurile de pe poziția unui observator din afară. Mai mult decât un partid, AUR este o mișcare populară suveranistă echivalentul românesc al mișcării ,,naționalist populiste’’ MAGA (Make America Great Again) din SUA. Nu există o influență directă a mișcării MAGA a suporterilor lui Donald Trump asupra AUR-ului românesc. AUR se racordează la un fenomen global de renaștere a conștiințelor naționale ce au fost amorțite de promisiunile mincinoase ale globalismului galopant din ultimii 30 de ani.
Votanții AUR sunt acei "deplorabili" ( cum i-a numit cu dispreț Hillary Clinton pe oamenii muncii americani) din România și diaspora românească, victime ale politicilor globaliste de dezindustrializare, deznaționalizare și depopulare promovate de o clasă politică hulpavă și trădătoare.
Majoritatea sunt tineri care nu au cunoscut ororile comunismului dar au trăit pe pielea lor capitalismul extractiv care a epuizat resursele naturale ale tării și ultimele rezerve de speranță și încredere într-o lume mai bună. Tineri scârbiți de haznaua politică, truditori prin străinătățuri sau supraviețuitori în țară, mici producători, meseriași, țărani și alte categorii sociale fără un rol pe "piața globală" de a căror existență depinde însă supraviețuirea noastră ca neam și civilizație. (Trebuie s-o afirmăm cu mândrie, suntem mai mult decât un neam, suntem o civilizație!).
În campania electorală a existat o sinergie extraordinară între acțiunile de protest din teren ale liderului George Simion, și armata de suporteri AUR care au acționat pe internet în chip de "soldați digitali" (o altă asemănare cu strategia suporterilor lui Trump). Presa idiocrată, învățată să bage în seamă doar ce-i ordonă sistemul, a ignorat complet un fenomen politic ce creștea zi de zi sub nasul ei.
La un an de la înființare, AUR reușește performanța de a obține 10% din voturile românilor, zguduind din temelii scena politică românească. Una este mișcarea anti-sistem care a propulsat AUR în parlament și alta este Alianța pentru Unirea Românilor, partid parlamentar. Va reuși AUR să reziste presiunilor exersate asupra sa, atât de propria-i bază "populistă" cât și de mafia politică? Greu de spus.
Disputa AUR-Diana Șoșoacă pune în evidență un conflict serios între radicalismul unei mișcări populare de tip MAGA, care s-a săturat de compromisurile cu haznaua politică și dorința unor lideri ai AUR de a construi un partid "civilizat", acceptat de sistem.
Din punctul meu de vedere, AUR va deveni o construcție politică solidă doar în condițiile în care continuă să-l susțină pe Călin Georgescu drept prim ministru al României, promovând în mod concret și consecvent proiectul său de țară "Hrană, Apă, Energie" – așa cum a promis liderul partidului, George Simion, în campania electorală. Călin Georgescu este o personalitate puternică, echilibrată, situată deasupra disputelor de partid, un om al dialogului dar care nu face compromisuri pentru a ajunge la putere. Singurul bărbat de stat al României care poate sta la masă cu mai marii lumii în condiții de egalitate.
Proiectul său se bucură de o largă susținere populară, corect gestionat, poate fi factorul de coalizare a energiilor naționale în jurul unui mare ideal comun. (Proiectul de țară "Hrană, Apă, Energie" se adresează întregii clase politice. AUR a avut însă înțelepciunea să-l adopte ca program electoral.)
La un moment dat, AUR a lansat atacuri nejustificate și voit exagerate împotriva Rusiei. Care credeți că a fost scopul acelor declarații?
N-as pune mare preț pe astfel de declarații rostite într-un context electoral în care presa îl acuza pe George Simion că ar fi "omul rușilor". Exagerările au avut, cred eu, scopul să contracareze astfel de acuzații lipsite de orice temei. Nu am observat nici un fel de rusofobie la membrii AUR.
Ați trăit o bună parte a vieții în Statele Unite și cunoașteți politica americană de la ea de acasă. Cum se va schimba SUA după Trump și cum vedeți politica americană sub Joe Biden? Ce formă va lua politica externă a SUA sub noul președinte?
SUA traversează cea mai neagră perioadă din istoria sa. In articolul "The Secret History of the Shadow Campaign That Saved the 2020 Election", apărut in publicația globalistă Times se recunoaște cu subiect și predicat că alegerile din SUA au fost fraudate de către "o cabală bine finanțată de oameni puternici care au lucrat împreună în culise pentru a influența percepțiile, a schimba regulile și legile, pentru a orienta mediatizarea și controla fluxul de informații".
Faptul că la conducerea SUA a ajuns o persoană controversată iar 75 milioane de americani, care au votat în mod corect pentru Donald Trump, consideră, pe bază de dovezi irefutabile, că s-a produs o fraudă electorală de neimaginat până acum într-o democrație occidentală, aruncă nu numai SUA dar și întreaga omenire într-o perioadă de confuzie și derivă geopolitică.
Nimeni nu știe încotro ne îndreptăm, cum va arăta ziua de mâine. Primele măsuri luate de Administrația Biden anunță o agendă radical stângistă pe linia "marii resetări" anunțate la Davos și o reluare a politicii externe agresive față de Rusia (deocamdată în Orientul Apropiat).
Dacă Administratia Trump considera "problema rusească" un simplu "side-show", un spectacol minor ce crea o anumită "neplăcere" Statelor Unite, marele inamic strategic fiind China, Administrația Biden ridică China la rang de partener demn de încredere al SUA, iar Rusia redevine Inamicul cu literă mare. Nu trebuie însă să tragem concluzii pripite în privința situației politice actuale din SUA unde nimic nu este ceea ce pare. Să nu uităm că justiția și armata americană nu și-au spus ultimul cuvânt. Și nici Dumnezeu!