1.Sunteți un cadru didactic ce a înțeles un lucru fundamental despre elevii din ziua de azi: că nu mai învață stând cuminți în bănci, cu ochii la tablă, și că au nevoie de un suport vizual, de stimuli colorați și de mișcare. Cum ați reușit, având în vedere factorii enumerați, să mențineți viu interesul școlarilor în timpul orelor online?
Această perioadă de predare-învățare desfășurată în mediul online consider că a fost o provocare, dar și un mare un câștig pentru profesori. Personal, am nu am așteptat să mă formeze nimeni, ci am selectat din multitudinea de cursuri online pe cele care m-au ajutat să realizez zilnic o interacțiune optimă cu elevii mei, o învățare interactivă și o evaluare obiectivă, adaptată noilor condiții. Este foarte adevărat faptul că atât eu, cât și copiii eram familiarizați cu anumite instrumente de lucru, căci noi le foloseam deja la școală, în sala de clasă. De asemenea, în ”cancelaria virtuală” am găsit acea colaborare după care tânjeam atât de mult și unde am descoperit foarte mulți colegi asemeni mie, de la care am învățat multe lucruri și pe care, la rândul meu, sper eu, i-am inspirat.
Pentru a fi un cadru didactic eficient şi responsabil, este necesar să cunoşti particulărităţile generaţiei actuale de copii şi să îţi adaptezi stilul de predare în funcţie de acestea. Nu am renunțat în activitatea online la a-i provoca pe elevi să participe activ, să descopere fapte, să observe fenomene și nici la a-i stimula și motiva, printr-o participare entuziastă a mea, în primul rând. Am folosit resurse educaționale diverse, adaptate particularităților de vârstă și captivante, din punct de vedere vizual și auditiv. De aceea, copiii au fost fascinați de mediul digital interactiv, dinamic, colorat, ludic și mai puțin stresant. Am făcut din fiecare zi petrecută în fața ecranului o nouă aventură, am sărbătorit fiecare ”victorie”, ne-am costumat în diverse personaje, avându-i mereu alături pe membrii familiei ”Școlii marionetelor” (proiect cu care am câștigat în 2019 concursul ”Creatori de Educație”, organizat de MEC. )
În paralel cu școala online, am apelat și la învățarea în aer liber. Am organizat activități în parcuri și în livadă (”Livada frumoasă”, situată în apropierea sectorului 5), în deplină siguranță, respectând toate normele igienico-sanitare și de distanțare fizică. ”Școala marionetelor în aer liber”, așa cum am numit-o noi, se bazează în primul rând pe învățarea experiențială, folosește materiale didactice din natură și apelează la experiențe practice de viață.
Școala în aer liber este foarte interesantă și, de ce nu, distractivă. Copiii au posibilitatea de a se manifesta mai liber, de a fi mai relaxați, de a respira aer curat, de a face mișcare. De asemenea, îi provoacă la investigare, făcând apel la curiozitatea naturală, firească a celor mici și crește gradul de participare activă, intensifică relațiile sociale, atât de vitregite în această perioadă. Este o reală provocare să planifici și să realizezi în natură activități de matematică, limba și literatura română, științele naturii, muzică, arte vizuale și abilități practice, așa cum am făcut noi și la care copiii mei au participat cu mult interes și cu entuziasm.
2.Aveți elevi în clasa dumneavoastră care continuă să învețe online începând cu data de 8.02.2021? Cum îi ajutați să facă față – emoțional vorbind – frustrării că nu sunt alături de dumneavoastră și de colegii săi?
Da, am elevi care continuă să învețe online, însă numai pentru o scurtă perioadă. E adevărat că au fost tare triști că nu au putut să participe momentan la ore, în clasă, împreună cu colegii lor, însă noi suntem alături de ei și îi susținem. Eu am grijă să îi solicit în permanență și să îi activizez, mă asigur că au toate materialele necesare postate în clasa virtuală și le înlesnesc interacțiunea cu colegii, al căror suport este foarte important. În recreații dialoghează, își povestesc întâmplări, îi întreabă cum se simt și, împreună, le transmitem toată dragostea noastră. Suntem o mare familie și ne pasă de fiecare membru, comunicăm foarte mult și ne încurajăm reciproc.
3.Aveți un mod minunat de a începe ziua alături de copii: printr-o îmbrățișare. Cu ce veți înlocui acest gest acum, când este impusă distanțarea fizică?
Distanțarea ne-a determinat să renunțăm la ritualul nostru de începere a unei zile de școală, dar am găsit împreună forme de ”interacțiune” la distanță, folosind gesturi, însoțite de mesaje orale. Spre exemplu, continuăm să ne începem ziua întrebându-ne cum ne simțim, care este starea de spirit și nivelul de energie (nu uităm urarea ”O zi bună să avem și spor în toate!”); avem palete, pe care sunt ilustrate diverse stări sufletești și le putem folosi în timpul activității, pentru a cere ajutorul sau pentru a obține suport emoțional și ne despărțim la finalul zilei, așa cum o făceam în online, spunând: ”Ne îmbrățișăm (mimăm o îmbrățișare)/ Ne dorim sănătate (desenăm în aer o inimă mare)/ Și numai gânduri bune” (cu ambele mâini, transmitem gândul bun spre ceilalți), iar eu închei salutul cu ”Vă iubesc!”, care se continuă, bineînțeles, cu ”Și nooi, doamnaa, muuult!”.
4.Învățați mereu și pare că vă aflați într-o permanentă competiție cu propria persoană. De unde vă luați energia și cum reușiți mereu să faceți lecții atractive, fără a vă folosi de markere și de tablă?
Din punctul meu de vedere, profesorul trebuie să aibă capacitatea de a se adapta, de a se reinventa permanent, căci vremurile, societatea și generațiile de copii sunt într-o continuă schimbare. Pentru aceasta, un profesor trebuie să își asume învățarea continuă. Nu pot cere elevilor acest lucru, dacă eu nu demonstrez abilități de învățare continuă, astfel încât să fiu mereu la curent cu ceea ce este nou în educație. Un profesor care își respectă elevii nu încetează să se formeze pe tot parcursul exercitării profesiei, dacă nu chiar pe tot parcursul vieții.
Mă întrebați de unde îmi iau energia... de la copii, bineînțeles! Ei mă motivează și mă determină să fiu creativă, să construiesc mereu demersuri didactice prin care să îi surprind și să îi provoc, în același timp. Este necesar ca mediul învăţării să fie suficient de stimulativ şi de diversificat, încât să ofere fiecărui elev o motivaţie susţinută. Trebuie să aduci cu tine, oriunde ai preda (în clasă, în mediul online sau în aer liber) entuziasmul și vivacitatea, să creezi momente de surprindere în fața ”noului” (sau ”surprize”, cum le numesc elevii mei), să le trezești interesul și bucuria învățării.
Dintotdeauna am considerat că abordarea ludică a învăţării îl face pe copil să vină cu plăcere la școală. Este necesar ca activităţile la care participă să fie prezentate într-o manieră atractivă, ca o poveste, din care şi el face parte, să simtă chiar că deţine unul dintre rolurile principale ale poveştii și că poate, oricând, să schimbe firul ”acțiunii”. Sunt mereu deschisă la propunerile de activități, teme ”altfel”, dorințe, recomandări făcute de către elevii mei și mă străduiesc să le pun în aplicare, să le adaptez și să le integrez în procesul educațional. Avem nevoie de copii cu inițiativă, cu imaginație și cu spirit de echipă; trebuie să pregătim elevii pentru viitor și nu pentru prezent și acest lucru presupune viziune și o cunoaștere temeinică a „abilităților secolului 21”.
5.Multe cadre didactice se plâng de lipsa dotărilor din școli și de faptul că investesc bani personali în materiale didactice. Dumneavoastră cum procedați? Ce sfat – din experiența proprie – puteți da învățătoarelor aflate la început de drum?
Și eu am investit extrem de mult în achiziționarea și confecționarea materialelor didactice și nu consider că sunt un exemplu de urmat. În ultimii ani, m-am străduit să scriu proiecte și să obțin finanțări pentru activitățile clasei mele, apelând la organizații nonguvernamentale. De asemenea, făcând publică activitatea noastră, am avut plăcuta surpriză, chiar de a primi oferte de sponsorizare din partea unor firme. Însă, statul ar trebui să ne asigure toate condițiile necesare pentru buna desfășurare a actului didactic, dar cum educația a fost mereu un domeniu vitregit, ea ”a supraviețuit” datorită susținerii părinților și a eforturilor cadrelor didactice și acest lucru nu este normal și echitabil.
Sfatul meu pentru colegele aflate la început de drum ar fi, în primul rând, să rămână în învățământ doar dacă iubesc cu adevărat copiii și această meserie, care nu se poate practica altfel, decât cu sufletul. Să încerce să și-i apropie pe părinți, să îi facă parteneri în procesul educației și să colaboreze permanent, având ca scop binele copiilor și evoluția lor pe toate planurile. Să nu le fie teamă să întrebe, să ceară sfaturi sau ajutor de la colegele cu mai multă experiență și să se perfecționeze continuu prin orice mijloace: cursuri, workshopuri, conferințe, lecturi în domeniu.
Ceea ce nu trebuie să uităm noi, cadrele didactice, chiar dacă avem experiență sau suntem la început de drum, nu trebuie să uităm să educăm prin iubire; să ascultăm mai mult decât să vorbim; să creștem aripi, nu să le tăiem (să-i investim pe elevi cu încrederea că pot și că sunt capabili). Un profesor educă nu numai prin ceea ce știe, dar mai ales prin ceea ce este. Suntem modele pentru elevii noștri în orice moment și suntem capabili să schimbăm vieți, descoperind pasiuni, inspirând visuri și încurajând la împlinirea acestora.
6.Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a vorbit, în repetate rânduri, despre orele remediale. Școala în care predați învață în 3 schimburi. Cum vedeți posibilitatea realizării orelor remediale în asemenea condiții?
În condițiile în care, în școala noastră orele de curs se termină la 20.00, nu văd cum se vor putea realiza acele activități remediale, extrem de necesare, mai ales elevilor din anii terminali. Nu știu, probabil că se vor stabili la finalul săptămânii, însă trebuie ca și părinții să fie de acord. Sperăm să se găsească o soluție benefică pentru copii, în primul rând.
7.Cum gestionați relația cu părinții?
Relația cu părinții elevilor mei este una de colaborare strânsă și de susținere sinceră. Prin tot ceea am făcut în cei trei ani de când suntem împreună, le-am demonstrat că îmi fac meseria cu pasiune, că mă preocupă progresul în învăţare şi evoluţia copiilor, că le respect punctele de vedere şi că îmi iubesc elevii. Consider că, astfel, mi-am câştigat respectul, încrederea şi susţinerea dumnealor.
Părinţii mă susţin în toate activităţile pe care le realizez şi se implică activ. Este foarte important ca părintele să fie un partener în educaţie, pentru a acţiona simultan cu cadrul didactic, în vederea sprijinirii evoluţiei copilului; să găsească acel echilibru între lipsa de interes şi implicarea în viaţa şcolară; să aibă încredere în profesionalismul cadrului didactic.
8.Care au fost principalele lucruri pe care vi le-au transmis părinții elevilor în această perioadă în care orele s-au derulat online?
În perioada în care ne-am desfășurat activitatea online, singurele temeri exprimate de părinți au fost acelea legate de lipsa socializării. Am colaborat și împreună i-am susținut emoțional pe copii, cât am putut noi mai bine. Cu ajutorul părinților, am fost mereu în legătură cu elevii mei: am realizat multe activități în aer liber, am organizat petreceri online de ziua lor, i-am provocat la turul cartierului (”Rahova Express”, așa au numit ei jocul), s-au întâlnit cu Marele Alb, omul nostru de zăpadă, pentru a le dărui cărți; le-am trimis scrisori prin poștă, i-am vizitat de 1 Decembrie pentru a-i premia. Astfel, i-am ajutat să treacă mai ușor peste restricțiile impuse, să rămână optimiști și încrezători.
9.Ce mesaje ați primit de la elevii dumneavoastră în tot acest timp? Ne puteți da câteva exemple?
Sigur, am primit mesaje de la ei pe toate ”căile”: prin desene, filmulețe, dedicații muzicale, scrisori, cărți poștale. De curând, am învățat la limba și literatura română despre e-mail, ca tip de scriere funcțională și le-am dat ca temă să compună și să îmi transmită un e-mail. Din toate mesajele reieșeau recunoștința, respectul și dragostea ce mi-o poartă, dar și nerăbdarea de a se reîntoarce în sala de clasă și a relua activitatea, așa cum o făceam înainte de pandemie.
Cum să nu te topești de dor și de drag, citind astfel de mesaje?...
”Dragă doamnă, aș dori să vă spun că sunteți o doamnă minunată și extraordinară, cu multe surprize. Când voi fi mare, aș vrea să fiu ca dumneavoastră. Vă iubesc mult!” (B. A)
”Vă mulțumesc pentru toate activitățile distractive pe care le realizați cu noi. Aștept cu nerăbdare orele, pentru că știu că mereu ne așteaptă multe surprize. Vă sunt recunoscător pentru tot ceea ce mă învățați și pentru răbdarea dumneavoastră.” (D. L)
”Sunteți cea mai bună învățătoare din lume! Ne faceți multe surprize și ne ajutați să învățăm mai repede, dar și mai bine. Aș vrea să vă fac și pe dumneavoastră atât de fericită, cum ne faceți și dumneavoastră pe noi. Nu meritați să fiți tristă nici măcar o secundă. Sper ca și ceilalți oameni să vă respecte cum o fac eu!” (A. A)
”Vreau să vă spun că abia aștept să mă întorc la școală, pentru că vreau să ne întâlnim cu toții, nu doar jumătate. Când pandemia se va încheia, ne vom îmbrățișa până... în clasa a 12-a. Vreau să merg la școală!” (C. R)
”În primul meu e-mail aș dori să vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți pentru noi, curioșii creativi. Mereu faceți activități deosebite și transformați fiecare oră într-una unică. Știu că pentru fiecare lecție nouă lucrați mult și depuneți efort suplimentar, însă de fiecare dată, să știți că reușiți să ne surprindeți!” (R. A)