În Marea Neagră distrugătorul SUA este din nou "distrus": ce urmează?

Opoziția activă împotriva manevrelor Pentagonului din apropierea țărmurilor rusești de către Forțele Aeriene și Marine este o condiție pentru securitatea Federației Ruse. Prin urmare, Rusia este pregătită pentru ostilități și seamănă cu un arc comprimat.

Pe 28 ianuarie, cel de-al doilea distrugător american din acest an – "Porter" – a intrat în apele Mării Negre. El a fost descoperit rapid de forțele și mijloacele Flotei Mării Negre și ale Forțelor Aerospațiale Ruse.

În timpul antrenamentului din 30 ianuarie, opt avioane de vânătoare și bombardiere (perechi de Su-30SM, Su-24M, Su-27, Su-34) au decolat de la bazele aeriene din Crimeea și regiunea Krasnodar și au efectuat un atac convențional cu rachete și bombe asupra navei în partea de vest a Mării Negre. În același timp, Forțele Aeriene ale Bulgariei și României, aliatele americanilor, nici măcar nu au reacționat sau, pur și simplu, nu au avut timp să prezinte un răspuns de luptă. Notăm că "Porter" a fost trimis pentru acțiuni comune cu distrugătorul din aceeași clasă ("Arleigh Burke") "Donald Cook", care a fost distrus convențional de Forțele Aerospațiale Ruse pe 23 ianuarie.

Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse a menționat în repetate rânduri că prezența navelor de război în Marea Neagră, din țările care nu au deschidere la Marea Neagră, nu contribuie la consolidarea stabilității. Ambasada SUA în Ucraina a anunțat pe 28 ianuarie că distrugătorul Marinei SUA "Porter" va participa în Marea Neagră la operațiuni de menținere a securității, pentru a sprijini aliații și partenerii NATO. Ca și când în cadrul Convenției de la Montreux și în apele internaționale. Din păcate, Marina SUA nu recunoaște anumite părți ale mării ca fiind ruse și provoacă în mod deliberat situații de conflict. Anterior, distrugătorul "John McCain" a încălcat granița rusă în Golful Petru cel Mare (lângă Vladivostok) și, sub amenințarea unui atac iminent, a fost condus în ape neutre de către marea navă anti-submarin "Amiralul Vinogradov" a Flotei Ruse din Pacific.

Demonstrațiile americane ale "libertății de navigație" nu sunt excluse și în apropierea peninsulei Crimeea. Astfel de provocări sunt numite de Marina SUA "consolidarea pozițiilor și opoziție puternică". Cei care au dorit să se confrunte în Marea Neagră în ianuarie și februarie au simțit amărăciunea umilinței tehnologice – bine ați venit în realitate.

Între viață și moarte

La 28 ianuarie, distrugătoarele americane "Donald Cook" și "Porter" au efectuat o operațiune în Marea Neagră, NATO explicând apariția acestora prin "creșterea puterii militare" a Rusiei. Să analizăm mai îndeaproape situația.

Două nave din clasa "Arleigh Burke" sunt capabile să transporte mai mult de 120 de rachete de croazieră "Tomahawk", cu rază lungă de acțiune (până la 1600 km) și de înaltă precizie, o parte din ele – cu focoase nucleare. Distrugătoarele sunt, de asemenea, înarmate cu rachete anti-submarin ASROC, rachete antiaeriene "Standard" și sunt echipate cu sisteme de informare și control al luptei, cu componente ale sistemului de apărare antirachetă "Aegis". În opinia americanilor, acest întreg arsenal exploziv de lângă granițele rusești servește la consolidarea stabilității regionale și la intensificarea interacțiunii cu aliații NATO. De fapt, asistăm la o încercare jalnică de a agita apele liniștite ale Mării Negre și de a intimida Rusia, care este complet diferită de Libia sau Iugoslavia, cu ajutorul a două distrugătoare. Nu se știe la ce reacție se așteaptă Pentagonul, dar încercarea de presiune militară a fost de-a dreptul patetică.

Distrugerea convențională, dar convingătoare, a două distrugătoare ale Marinei SUA la sfârșitul lunii ianuarie arată că, într-o situație de confruntare armată reală, "interacțiunea aliaților" din regiunea Mării Negre va fi sub controlul redundant și înalt tehnologic al Rusiei. Spre deosebire de apariția permanentă pe orizontul Mării Negre a navelor și aeronavelor individuale ale Statelor Unite și NATO, capacitatea de apărare a Rusiei include o activitate integrată a tuturor și dintr-o dată. Ideea nu constă în numărul de forțe și mijloace implicate, ci în conceptul operațional și nivelul tehnologic de implementare a acestuia. În plus, Rusia are totul la îndemână, nu are nevoie de o logistică sofisticată lungă de mii de kilometri.

Grupul Marinei SUA format din două distrugătoare purtătoare de rachete și nava-cisternă Laramie din Marea Neagră reprezintă în sine doar o poziție țintă complexă pentru practicarea sarcinilor de instruire a avioanelor de vânătoare și bombardiere, a navelor de război și submarinelor, a sistemelor de rachete de coastă și a echipamentelor de război radio-electronic ale Forțelor Aerospațiale Ruse și Marinei Ruse. Toate forțele și mijloacele funcționează non-stop, coordonat și aproape sincron.

Pe fundalul unei vizite neprietenoase a celor două distrugătoare americane în Rusia, cea mai nouă fregată purtătoare de rachete, "Amiralul Makarov", a părăsit baza și a efectuat exerciții de luptă pe mare. Conform conceptului exercițiului, nava potențialului inamic intenționa să atace facilitățile de coastă ale Flotei Mării Negre. Fixând acțiunile inamicului, "Amiralul Makarov" a elaborat algoritmii luptei navale în cooperare cu sistemele de rachete de coastă ale Flotei Mării Negre și a distrus convențional navele inamice cu ajutorul sistemului de rachete "Kalibr-NK". Calculele de luptă ale fregatei au fost efectuate și asupra țintelor aeriene.

Anterior, exerciții similare (țintite) cu foc de artilerie au fost efectuate de către nava de patrulare "Pîtlivîi", care, la fel de reușit, a eliminat «nava potențialului inamic» (scutul țintei). În toate cazurile, distrugătoarele americane "Donald Cook" și "Porter" se aflau în apropiere. Probabil, prezența lor a coincis cu antrenamentele de luptă ale Flotei Mării Negre. Americanii, fiind alarmați, au trimis în spațiul aerian al Mării Negre un avion de supraveghere Boeing E-3 Sentry, care într-o situație reală de luptă ar fi fost doborât în mod prioritar.

Aliați iluzorii și realitate

În timpul desfășurării atacului aerian rus din 23 ianuarie, avioanele de vânătoare ale Forțelor Aeriene Române au încercat să protejeze distrugătorul american "Donald Cook", dar nava, chiar înainte de atacul convențional al Forțelor Aerospațiale Ruse, a devenit o țintă pentru sistemele de rachete de coastă "Bal", primind un avertisment cu privire la scanarea și vizarea rachetelor asupra lui. Reamintesc că complexul mobil "Bal" are set de luptă de până la 64 de rachete Kh-35 și este capabil să distrugă navele inamice la o distanță de până la 280 km, adică, din Crimeea, "împușcă" o parte semnificativă a apelor Mării Negre. În eventualitatea unui conflict real, avioanele de vânătoare românești nu ar fi în stare să "acopere" distrugătoarele Marinei SUA și ar deveni inevitabil ținte vulnerabile pentru sistemele de apărare antiaeriană rusească S-400 "Triumf", care sunt desfășurate în Crimeea și au o rază de acțiune de până la 400 km (acoperind cerul de deasupra Constanței). Drept urmare, americanii și aliații lor au fost nevoiți să anuleze planul de exerciții comune în apropierea coastei de sud-vest a Crimeii, distrugătoarele americane "Donald Cook" și "Porter" fiind fixate în apele teritoriale ale Ucrainei.

Antrenamentele comune de tip PASSEX a două nave ale Marinei SUA și a unui grup tactic de nave ale Marinei Ucrainene au trecut în liniște și neobservate. Potrivit comandamentului ucrainean, aceștia au lucrat la «asigurarea securității în Marea Neagră, la îmbunătățirea capacității de asimilare și compatibilității echipajelor Marinei Ucrainene și Marinei SUA pentru efectuarea operațiunilor maritime comune în cadrul grupurilor tactice multinaționale». Flota Ucraineană de suprafață a fost reprezentată de o ambarcațiune de patrulare din clasa Island și de două ambarcațiuni mici blindate de artilerie "Nikopol" și "Kostopol". Se presupune că toate elementele instruirii au fost planificate și practicate în conformitate cu standardele NATO. Comandantul distrugătorului purtător de rachete al Marinei SUA, Thomas Ralston, așteaptă cu nerăbdare noi "antrenamente comune cu Flota Ucraineană". Și nimeni nu este deranjat de faptul că este imposibil, din punct de vedere tehnologic, să se integreze ambarcațiunile de artilerie slab armate cu distrugătoarele purtătoare de rachete într-o operațiune navală comună.

Ucraina și Georgia bat cu încăpățânare la ușile NATO. În Bulgaria și România, se crează infrastructuri militare și stocuri de materiale, precum și centre de coordonare pentru organizarea recepției și desfășurării operative a forțelor Alianței. Baza aeriană românească de lângă Câmpia Turzii a devenit o platformă pentru desfășurarea armelor strategice ofensive americane. Și toate acestea sunt iluzii ale posibilităților în creștere care pot dispărea în câteva minute.

Vizitele navelor de război americane în Marea Neagră nu încalcă deocamdată Convenția de la Montreux și nu sunt neobișnuite. Și totuși, în opinia fostului șef al Statului Major General al Marinei Ruse, amiralului Viktor Kravcenko, în astfel de cazuri, Rusia ar trebui să le facă șederea lor în Marea Neagră neconfortabilă. Cu greu putem să nu fim de acord cu acest lucru. Chiar dacă strategii SUA și NATO vor încălca vreodată Convenția de la Montreux în ceea ce privește timpul de ședere (trei săptămâni), tonajul permis, numărul de nave de război în Marea Neagră, Rusia va întâlni "partenerii" cu forțe și mijloace, fără îndoială, superioare. Forțele Armate ale Federației Ruse reprezintă o garanție reală a stabilității regionale și a securității naționale a țărilor din regiunea Mării Negre.