BUCUREȘTI, 2 dec – Sputnik. ”La nivel politic, decizional, instituțional, în UE, e o rușine să recunoști că Europa e un spațiu creștin”, concluziona anul trecut marele actor Mircea Diaconu, după 5 ani de Parlament European.
Iar istoria acestei veritabile descreștinări a Occidentului, a „lumii civilizate”, continuă – pandemia oferind un prilej pentru asta – sau chiar o armă.
Teologul și politologul Bogdan Duca scria aseară despre ”zvonul quasi-oficial că cei din Comisia Europeană vor să "recomande" interzicerea slujbelor de Crăciun (adică să se mute în online)”. Desigur, scrie Duca, ”riscul ridicat de a face această viroză teribil de asimptomatică e pretextul...”.
”Dacă iese asta într-un document oficial, atunci caracterul anticreștin al acestui circ dictatorial va fi mai evident ca oricând”, conchide Duca.
Ei bine, zvonul… nu mai e zvon, ci știre transmisă de mass media. ”Colegiul comisarilor se reunește în ședință azi pentru a propune măsuri – recomandări vizând sărbătorile de Crăciun”, transmite jurnalista Sabina Iosub de la Bruxelles.
Conform apreciatei corespondente din capitala Europei, principalele direcții ale Comisiei sunt limitarea ”întâlnirilor”, cu referire clară la slujbele de Crăciun, care trebuie să fie ”cât mai limitate”.
”Recomandările vor fi propuse și discutate azi la prânz Colegiul Comisarilor, apoi vor fi prezentate de Comisarul european pentru sănătate”, a spus Sabina Iosub.
Varujan Vosganian citează prestigiosul cotidian italian ”Corriere della sera” – Comisia europeană intenționează să recomande participarea la slujba de Crăciun în regim on-line.
”Mai e puțin și o să ni se spună că în Europa creștinismul dăunează grav sănătății”, comentează marele scriitor și om politic, Varujan Vosganian.
Prestigiosul cotidian italian citat titrează dur: ”Opriți Liturghiile de Crăciun”: propunerea UE de a evita adunările”.
”Comisia UE recomandă înlocuirea ceremoniilor față în față cu inițiative online sau TV”, scriu italienii, care confirmă că ”liniile directoare ale proiectului vor fi publicate miercuri” – adică azi.
Conform italienilor, textul solicită ”luarea în considerare a evitării ceremoniilor religioase cu adunări mari, înlocuirea acestora cu inițiative online, la televizor sau la radio”.
O „discuție suprarealistă”, a izbucnit premierul italian Matteo Renzi, pentru care ”Prioritatea imediată pentru politică este organizarea distribuției vaccinului folosind excelența italiană din acest sector (al Sănătății) și armata - eficacitatea răspunsului la pandemie va fi măsurată pe această cale - nu pe discuțiile suprarealiste cu privire la numărul de participanți la cină sau la programul Liturghiei”.
Și președintele bogatei regiuni Veneto, Luca Zaia, a criticat poziția adoptată de UE: ”Dacă ar fi așa, ar însemna că este foarte puțin respectuos cu sentimentele noastre religioase. Dacă Europa se ocupă și de slujbele de Crăciun înseamnă că există ceva care nu funcționează în Europa”.
Corriere de la Serra atrage atenția că, recent, Papa Francisc a anunțat că nu va merge pe Piazza di Spagna pe 8 decembrie – ”Riscul transmiterii Covid stă la baza deciziei Suveranului Pontif de a renunța, după 67 de ani, la tradiționalul omagiu adus Madonnei, binecuvântarea asupra orașului Roma, a locuitorilor săi și a multor oameni bolnavi din întreaga lume”.
În concluzie – azi se va lua o decizie istorică… dau un pas spre ceea ce mulți comentatori numesc ”bătălia contra credinței creștine”.
***
Ca un post scriptum, pentru că l-am citat pe Varujan Vosganian - autorul ”Cărții șoaptelor”, poate cea mai frumoasă și însuflețită scriere românească a ultimelor decenii – trebuie să condamn răceala, nepăsarea și chiar ostilitatea cu care Europa (UE) a tratat noua dramă a poporului armean, prim și mare martir al creștinătății! Din păcate, nici România nu a fost mai brează la acest capitol.
Pentru cei ca mine, care se trag din românii macedoneni prigoniți și dezrădăcinați din fostul Imperiu Otoman - din Albania, Macedonia sârbească sau Grecia - această nesimțire a Occidentului are o semnificație aparte. Iar cazul armenilor este ceva cu totul și cu totul special, ca dramatism în istorie. Armenii, ca și asirienii, sunt demonstrații vii ale credinței - care dă puterea de viață, într-o istorie în care li s-a dorit de prea multe ori moartea, dispariția… uitarea! Ori, de uitare par a avea parte armenii acum, din partea „lumii civilizate”, în care ”e o rușine să recunoști că Europa e un spațiu creștin”, după cum șocant mărturisea Mircea Diaconu.