BUCUREȘTI, 21 oct – Sputnik. Daniel Funeriu, fostul ministru al Educației, declara, în urmă cu câteva zile, că trebuie să nu mai fim ipocriți și că trebuie să privim adevărul în față.
Acesta susținea că vina pentru eșecul școlar al elevilor o poartă ”prostia părinților și lenea elevilor”.
”În genere, e vina a orice altceva în afară de prostia părinților și lenea elevilor. Da, sistemul are mari hibe - pe care le-am reparat prin Legea 1, dar PSD le-a stricat din nou. Dar dragii mei: căutați problemele acolo unde ele sunt: la părinții prost educați și elevii leneși”, sublinia Funeriu.
Profesorul de limba română Cristina Tunegaru îl contrazice, însă, afirmând că școala are datoria să ofere tuturor copiilor șansa la educație și că datoria este a școlii, nu a familiei.
”Dacă educația copiilor români se bazează pe familie, și nu pe școală, punem lacătul și încetăm cu mascarada numită școală. Fiecare s-ar descurca după putință, părinții care își permit vor face meditații; cei săraci și-ar orienta copiii către universul limitat de acasă, muncile câmpului. Cei din urmă vor fi, desigur, condamnați la sărăcie, un ciclu care nu s-ar rupe niciodată”, este de părere Tunegaru.
Potrivit sursei citate, în paradigma lui Daniel Funeriu, educația copiilor este direct influențată de părinți. La rândul lor, părinții merituoși își îndeamnă copiii la învățătură și îi urmăresc îndeaproape. Problema se pune în situația copiilor ce au părinți fără prea multă educație, părinți care nu au avut șansa de a merge la școală.
Profesorul de limba română se întreabă pe bună dreptate, dacă acești copii sunt din start condamnați la sărăcie și ignoranță, având unica vină – și aceea absurdă – de a se fi născut într-o familie săracă.
Scopul principal al educației, consideră Cristina Tunegaru, este acela de a asigura șanse egale, un start echitabil în viață și oferirea mediului și a instrumentelor necesare pentru dezvoltarea copilului, astfel încât acesta să devină un cetățean competent.
”O școală care nu poate să scoată un copil din sărăcie lucie, care nu-i permite să depășească nivelul de educație al părinților, care nu îi poate asigura o viață decentă este inutilă”, precizează cadrul didactic.
Mai exact, aceea este o școală care nu elimină, ci propagă cele mai profunde inegalități din societatea noastră. De asemenea, Tunegaru spune că refuză să-și înțeleagă rolul de profesor ca meditator pentru copiii din familii bune.