Toxicologul-șef al districtului federal siberian și al regiunii Omsk, doctorul în științe medicale, șeful departamentului toxicologic al spitalului de urgență nr.1 din Omsk, Alexandr Sabaev, a vorbit într-un interviu acordat pentru RIA Novosti despre tratamentul lui Alexei Navalnîi - otrăvirea a fost exclusă. Sabaev a spus că a fost diagnosticată o dereglare a metabolismului carbohidraților, pacientul a fost tratat cu succes și în câteva ore s-a reușit o îmbunătățire semnificativă a stării, dar a explicat și cum arată o persoană ar arăta după otrăvirea și cât ar fi durat ca acesta să se recupereze.
- Alexander Vladimirovici, anume la dumneavoastră a fost adus Alexei Navalnîi, care ulterior a devenit pacient berlinez. Vreau să vă pun o întrebare simplă: a fost sau nu vorba de otrăvire?
- Nu a existat nicio otrăvire. Otrăvirea a fost examinată drept una dintre cauzele înrăutățirii stării de sănătate. Dar în primele șase ore de aflare în clinica noastră, diagnosticul de otrăvire acută a fost eliminat. Mai mult, nu a fost confirmat nici clinic, nici anamnestic, nici prin studii chimico-toxicologice. Adică nu am găsit nicio dovadă că ar fi vorba de o intoxicare acută.
- Ei bine, ce s-a întâmplat atunci? Acum, mi se pare, acest concept de „secret medical” nu are sens, din moment ce Putin a fost deja acuzat că l-a otrăvit pe Navalnîi. Au declarat deja că Navalnîi a fost otrăvit, au găsit ceva acolo. Toate acestea s-au răspândit deja în toată lumea, o problemă politică uriașă. Ei bine, ce s-a întâmplat? Ce ați notat de fapt în istoricul medical?
- Foarte corect, diagnosticul sună exact așa cum a sunat în toate aceste luni: o dereglare a metabolismului carbohidraților. Nu este nimic de ascuns aici. Aceasta este o afecțiune metabolică foarte severă. Nu este o boală chimică acută, așa cum își imaginează unii dintre susținătorii pacientului. Aceasta este o afecțiune metabolică, o tulburare metabolică severă care a apărut cel mai probabil cu câteva ore, poate chiar cu câteva zile înainte de momentul unei înrăutățiri accentuate a stării de sănătate care a survenit în timpul zborului, când pacientul se afla în avion.
Anume cu aceste tulburări metabolice severe ne-am și confruntat, pe care, în general, până la sfârșitul aflării lui în clinica noastră, am reușit cel puțin să le stabilizăm și să le aducem la o dinamică pozitivă.
Trebuie să spun din start că bolile chimice acute și bolile metabolice reprezintă procese patologice diferite care nu au nimic în comun. Prin urmare, nu au existat boli clinice chimice, la fel cum nu vor exista consecințe ale unui agent chimic. Schimbări metabolice - da, au avut loc. Am luptat împotriva unor astfel de sindromuri și, în general, am obținut o dinamică pozitivă în 40-42 de ore de aflare a lui în clinica noastră.
- Și totuși, ce a cauzat această tulburare metabolică severă, după cum ați spus?
- Ar putea exista mai multe motive. Acesta este și factorul alimentar, adică factorii nutriționali și factorii posibilului consum de băuturi alcoolice. Acesta este factorul nerespectării unei dietei sau a urmării unei diete. De regulă, acestea sunt principalele cauze. Dar faptul că tulburările metabolice au existat, acest lucru este confirmat de testele de laborator. Acest lucru este confirmat de testele biochimice, fiind efectuate opt la număr. Au fost 11 studii privind starea acidă de bază. De asemenea, 25 de studii privind nivelurile glicemice. Acestea sunt studii instrumentale, acesta este, în general, întregul complex de diagnosticare pe care l-am efectuat. Totul a fost confirmat, totul a fost documentat, totul a fost discutat colegial, au avut loc opt consilii extinse cu participarea unor specialiști suficient de calificați, specialiști principali, angajați ai Universității de Medicină din Omsk. Prin urmare, diagnosticul „otrăvire” a fost eliminat, exclus. Și, per ansamblu, am convenit asupra unui diagnostic care este principalul la noi: este o „dereglare a metabolismului carbohidraților”, un diagnostic care există cu adevărat.
- Dar totul este pe fundalul unei pancreatite cronice?
- Cu siguranță. Pancreasul avea disfuncționalități, acest lucru s-a observat din testele pe care le-am efectuat, adică complexul de simptome care caracterizează funcția pancreasului indicau asupra unor modificări patologice.
- Se poate muri din asta?
- Sigur. Ipoteza principală a fost disfuncția pancreasului la acest pacient, cel mai probabil, disfuncția a provocat fluctuații accentuate ale zahărului din sânge, subliniez, fluctuații accentuate, de la valori foarte mici la foarte mari, adică de la valori sub trei mmol/l la valori de peste 20 mmol/l. În acest interval, profilul glicemic este foarte periculos. Provocarea a fost de a aduce profilul glicemic în intervalul normal. Am atins acest obiectiv în 12-14 ore din momentul internării.
Da, în primele 12 ore a fost o astfel de furtună glicemică, nivelul zahărului a fost ridicat - de la zece la 20 - și el nu răspundea la corectarea prin insulinoterapie.
- Am putea spune că Alexei a fost salvat de la moarte?
- Cu siguranță. Din evoluția bolii, pot spune că anume o criză în starea pacientului a fost observată la ora unu, în noaptea de 20 spre 21 august, când nivelul de lactat din sânge a crescut până la un nivel critic. Acesta a ajuns la 12. În condițiile în care norma este doi. În această perioadă, probabil, corpul uman a suferit cele mai severe șocuri. Atunci când eșecul oricăror capacități compensatorii poate duce la dezvoltarea sindromului de insuficiență multiplă a organelor.
Adică criza nu a fost în avion, nici măcar la internare, criza a survenit mai târziu, după aproximativ 14 ore de la spitalizare, a fost oprită de la unu dimineața până la nouă dimineața, adică timp de șapte până la opt ore a existat o situație de criză. În acest timp ne puteam aștepta la dezvoltarea unui sindrom de insuficiență multiplă a organelor, care ar fi putut duce la moartea pacientului practic în timp de o zi.
- Cum ați prevenit acest lucru, ce ați făcut la modul practic?
- Am efectuat terapie intensivă, fracționat am injectat insulină cu acțiune scurtă, am efectuat o corecție neurovegetativă adecvată, am asigurat somnul normal, lipsa excitării. Desigur, trebuie remarcat faptul că este un om tânăr, au fost rezerve, nu au existat boli cronice severe. Dar s-a lucrat foarte intens - o monitorizare a tuturor funcțiilor și sistemelor în fiecare oră.
- Ce rezultat ați reușit să obțineți, cum evaluați dinamica?
- Până la sfârșitul aflării pacientului în clinică, până la cea de a 44-a oră, am reușit să stabilizăm nivelul zahărului în sânge - în siapazonul 3,3-5,5. Nu au mai existat fluctuații accentuate ale zahărului. A dispărut acetonemia, adică acetonă internă a încetat să mai fie produsă. Acesta este un pas mare, adică acidificarea corpului s-a oprit. Am trecut de acidoză lactică, s-a oprit formarea sporită de acid lactic în urma disfuncției metabolismului glucidic. Am început nutriția enterală, pe care pacientul a început să o asimileze, iar acesta este un moment pozitiv, adică am început să-l hrănim cu amestecuri speciale pentru resuscitarea paciențlor. A început asimilarea glucozei, ceea ce este cel mai important. În astfel de situații, când glucoza nu este absorbită, riscul de deces este mare. Aceasta, cred, este salvarea, de fapt, a vieții în primele ore.
- Cum se comportă otrava în corpul uman, ce tablou clinic oferă atunci, diferit de cel pe care l-am observat și care ar putea fi coincidențele?
- Când vorbim despre otrăvire, trebuie să fim conștienți de două procese care au loc. Acestea sunt toxicocinetice și toxicodinamice, cu alte cuvinte, toxicocinetica este prezența otrăvii în organism, orice tip de otravă, indiferent de ce fel este, lasă neapărat urmele, trecerea ei nu poate rămâne neobservată. În primul rând, va lăsa urmele asupra organelor responsabile de detoxifiere - ficat, rinichi, plămâni în primul rând, în prima jumătate de oră, o oră sau două.
- Nu ați găsit urme ale acestora?
- Foarte corect. Afectarea acestor organe nu a fost depistată, urmele reprezintă deteriorarea organelor, organul va reacționa cu eliberarea unor substanțe, cu o modificare a funcției, analizele biochimice arată toate acestea imediat, aici și acum.
- Alexander Vladimirovici, ați spus mai devreme că l-ați salvat pe Navalnîi de la moarte. Puteți spune că vă confruntați cu ingratitudine umană?
- Mi-e greu să comentez această situație, noi, doctorii, nu prea ne gândim la asta. Ne întâlnim cu tot felul de situații în viață: cu recunoștință și nerecunoștință, cu resentimente și cu dezamăgire, dar, în general, retorica ce apare în mass-media, ei bine, oarecum indignează, pentru că un om care se poziționează într-un fel sau altul în politică , folosește astfel de comentarii jignitoare și marginale în declarațiile sale în legătură cu politicieni, oamenii obișnuiți și lucrătorii medicali. Acest lucru este descurajant, desigur, că toate acestea sunt publicate și în mass-media. Acest lucru este mai neplăcut. Iar recunoștința este o chestiune personală a fiecăruia.
- Alexandru Vladimirovici, vă mulțumim. Ce va fi atunci când Navalnîi se va întoarce, dacă se va mai întoarce vreodată în Rusia? Ar putea fi organizată un fel de consultare internațională cu privire la starea sa sau un fel de cercetare?
- Tot ce ține de sănătatea umană, reabilitarea sa, revenirea la viața normală, are întotdeauna relevanță. Mai mult, soluționarea problemelor controversate, în special a celor controversate, și nu sunt singur, mulți dintre colegii mei și oamenii de știință din Moscova au spus că este nevoie de o consultație cu adevărat extinsă, o discutare extinsă în cadrul comunității medicale a acestor cazuri, dacă într-adevăr prezintă vreun interes din punctul de vedere al diagnosticului diferențial cu bolile chimice acute, schimbările metabolice, de aceea este întotdeauna un lucru de actualitate. Viața și sănătatea omului sunt întotdeauna de actualitate. Interviul integral îl puteți citi pe pagina RIA Novosti.