Editorial realizat de Aleksandr Hrolenko
Rusia își va folosi potențialul nuclear în cazul oricărui atac cu rachetă asupra teritoriului său, deoarece în zbor este imposibil să se determine conținutul unui focos lansat. Acest lucru este menționat într-un articol pregătit de Statul Major General al Forțelor Armate ”Cu privire la fundamentele politicii de stat a Federației Ruse în domeniul deteriorării nucleare”, publicat recent de ziarul ”Krasnaia Zvezda”.
”Într-o astfel de situație, obiectivul inamicului va fi perceput ca distrugerea Rusiei, iar „răspunsul va fi unul zdrobitor”.
Una dintre opțiunile pentru un astfel de răspuns ar putea fi lansarea unei salve a rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) bazate pe fundul mării ”Skiff”, numărul, punctele de bazare, puterea de atac și căile de zbor ale cărora sunt cunoscute doar de un cerc restrâns de specialiști.
Teoretic, inamicul ar putea urmări și ataca în zona militară de patrulare submarinele strategice ale proiectului 955 ”Borei”, să efectueze un atac preventiv asupra celor 150 de sisteme de rachete ”Yars” cu unități hipersonice manevrabile ”Avangard”, să lovească o serie de bombardiere strategice rusești transportoare de rachete în apropierea liniilor de lansare. Și chiar și în acest caz (a unui noroc incredibil), va exista o lovitură de reacție din adâncurile oceanelor. Este imposibil din punct de vedere tehnologic să efectuezi un atac de dezarmare (preventiv) asupra ”Skiff”.
Componenta invizibilă a forțelor nucleare strategice ale Rusiei, rachetele balistice bazate pe fundul mării ”Skiff” sunt capabile să se afle în serviciul militar (în regim de așteptare) ani de zile pe fundul mării și apoi, la comandă, să lovească ținte terestre și maritime.
În sfera informațională, sunt foarte puține date despre această rachetă, care indică indirect asupra eficienței ridicate a dezvoltării Biroului Central de Proiect ”Rubin” și a Centrului de rachete ”Makeiev”. Probabil, ”SkifF” este o dezvoltare a celebrului ICBM bazat pe mare "Sineva", cu caracteristici de zbor îmbunătățite și dotat cu inteligență artificială.
Cele mai importante avantaje ale ”Skiff” sunt capacitatea ridicată de supraviețuire militară și costuri relativ mici de întreținere.
O taină în container
Racheta balistică intercontinentală ”Skiff” face parte din familia rachetelor cu rază lungă de acțiune pentru submarine, și se află într-un container de lansare, care este protejată de presiunea enormă și a mediului agresiv, dar și asigură legătura cu centrul de comandă al Forțelor Maritime.
Crearea unui „pachet” ermetic și inoxidabil capabil să protejeze racheta de pătrunderea apei sărate timp de mai mulți ani a fost principala problemă tehnică a proiectului. În schimb, în prezent este mai ușor să găsești un ac într-o căpiță de fân decât un ”Skiff” în mare.
Capacitatea înaltă de deghizare și capacitatea unică de luptă sunt obținute datorită instalării containerelor de lansare a rachetelor balistice intercontinentale la mare adâncime, inaccesibile pentru torpilele potențialului inamic, capabile să diminueze efectul chiar și al unui atac nuclear la suprafața mării. Un submarin special transportă racheta ”Skiff” la destinație. Locul instalării acestora nu poate fi urmărit cu mijloacele de cercetare existente sau de perspectivă.
În cazul utilizării militare, containerul, printr-un semnal, golește balastul (la fel ca la un submarin), se ridică la adâncimea potrivită, iar racheta pornește spre țintă conform programului său. Dacă raza de acțiune a ICBM ”Sineva” este mai mare de 8000 de km, se poate presupune că ”Skiff-ul”, care este mai avansat, poate zbura mai departe.
Vom sublinia faptul că serviciul militar în apele interne ale Rusiei nu încalcă „Tratatul despre fundul mării” (1970), care interzice plasarea armelor nucleare pe fundul mării în afara zonei de 12 mile adiacente țărmului. De exemplu, pe platoul continental arctic și în apele de coastă ale Oceanului Pacific, există numeroase puncte de adâncime convenabile pentru instalarea unor rachete balistice intercontinentale de adâncime - cât mai aproape de obiectivele de pe teritoriul unui potențial inamic. Și acesta nu este o „amenințare rusească”, ci un factor serios în îngrădire a aspirațiilor agresive ale Occidentului, pretențiile asupra căilor maritime din Marea Nordului și bogăția naturală a Arcticii rusești, Orientului îndepărtat și Insulelor Kurile.
Avantajele ICBM ”Skiff” din punct de vedere economic sunt evidente. Submarinele nucleare care transportă rachete sunt extrem de costisitoare de fabricat și de exploatat, iar pregătirea echipajului este de asemenea costisitoare.
O rachetă de acest fel (bazată pe fund de mare) poate să supraviețuiască oricărui submarin în termeni de timp de serviciu, fără costuri suplimentare, și, în același timp, să-și păstreze potențialul de luptă inițial, capacitatea de a lansa și de a atinge cu precizie țintele. Acesta este răspunsul Rusiei la noua cursă a înarmărilor pe mare anunțată de Occident.
Se cunoaște că primul test al ”Skiff” a avut loc în 2008, testele fabricii au început în Marea Albă în vara lui 2013, iar în 2017, șeful Comitetului de Apărare și Securitate al Consiliului Federației, Viktor Bondarev, a spus că ICBM bazată pe fundul mării se afla deja „în doarea” Forțelor armatei Ruse. Prin urmare, noua rachetă a fost deja testată în timp și merită atenția noastră.
Victimele iluziilor
Pe 2 iunie, președintele rus, Vladimir Putin, a aprobat ”Bazele politicii de stat în domeniul politicii de îngrădire nucleară”. Conform documentului, un potențial adversar ar trebui să fie conștient de inevitabilitatea unei reacții de răspuns în az de agresiune. Cu toate acestea, Rusia consideră armele nucleare doar ca un element de descurajare.
Permiteți-mi să vă reamintesc că în anii '70, Statele Unite au abandonat ideea de a plasa rachete pe fund de mare și au pornit pe direcția de desfășurare a rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa. În documentele strategiei nucleare americane, a apărut o doctrină agresivă privind obținerea victoriei într-un război nuclear limitat, datorită câștigării timpului necesar de zbor și a unui sistem bazat în linia întâi în Europa de Vest.
Conform planurilor Washingtonului, peste 570 de rachete cu propulsie solidă ”Pershing-2” trebuiau să livreze monoblocuri nucleare cu o capacitate de 80 kilotone către ținte din URSS la o distanță de până la 1800 de km (până la Moscova - în 8 minute).
Adică, astăzi istoria se repeta la un nivel tehnologic diferit, iar sistemul bazat pe lina de înaintare (Forward Based System) se abate din Germania în Polonia în ochii noștri. Acțiunile SUA în domeniul armelor strategice au ca scop realizarea conceptului de „lovitură globală” cu utilizarea armelor nucleare.
SUA și activiștii NATO încearcă să folosească instrumente militare pentru a „descuraja” dezvoltarea economică și creșterea influenței internaționale a Rusiei, care a depășit cu mult Occidentul colectiv în dezvoltarea și producerea de rachete hipersonice, submarine nucleare, avioane de luptă de generația a 5-a, drone submarine din clasa Poseidon și alte tehnologii de înaltă clasă, arme care garantează înfrângerea oricărui agresor. O situație paradoxală apare atunci când consilierii militari se tem să sfătuiască politicieni americani nebuni, deoarece văd diferența dintre doctrină și realitate.
Timp de aproape două decenii, Pentagonul și aliații săi au desfășurat operațiuni militare costisitoare în Afganistan pentru a obține victoria asupra organizației teroriste slab armate talibane (organizație teroristă interzisă în Federația Rusă și în alte câteva țări). Drept urmare, SUA au încheiat un acord de pace cu inamicul, rușinos pentru armata americană și pleacă, lăsând statul slab existent - Republica Islamică Afganistan - în voia sorții.
Din păcate, Washingtonul nu a tras concluziile corecte și cu mult entuziasm a decis să se ocupe de „salvarea Europei” de inexistenta amenințare rusească. Cu toate acestea, „Skiff”-ii și alți garanți ai securității Federației Ruse veghează în permanență.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova