CHIȘINĂU, 9 iul– Sputnik. Acum patruzeci de ani, Moscova a fost gazda celei de-a XXII-a ediții a Jocurilor Olimpice, care urmau să se desfășoare pentru prima dată pe teritoriul Uniunii Sovietice. Ștafeta Focului Olimpic – simbolul jocurilor – a pornit din orașul grecesc Olimp. La procesiune au participat aproximativ cinci mii de alergători care au purtat torța olimpică pe drumurile Greciei, Bulgariei, României și URSS.
„Când am întâlnit flacăra la Leușeni era cât pe ce să cad în Prut”
Pentru RSSM, evenimentele din călduroasa lună iulie 1980 au devenit o sărbătoare luminoasă și un adevărat motiv de mândrie, pentru că anume locuitorii țării noastre au fost primii din cadrul URSS care au văzut Focul Olimpic. Transmiterea torței a avut loc la punctul de control din Leuseni.
Atmosfera era una solemnă: delegația a fost întâmpinată de conducerea țării, de fotografi, precum și de o coloană de fete îmbrăcate în costume naționale din toate cele 15 republici sovietice. Onoarea de a prelua torța olimpică la granița Uniunii Sovietice i-a revenit eminentului alergător sovietic, campionului olimpic Piotr Bolotnikov.
Apropo, pe podul care trecea peste Prut și separa România și RSSM a avut loc un caz interesant. Cunoscutul fotoreporter Igor Zenin a declarat pentru Sputnik Moldova că în centrul podului s-a instalat un piedestal cu o torță simbolică, unde urma să aibă loc transmiterea focului.
”Eram atunci angajat fotograf la ziarul ”Chișinăul de Seară” și așteptam momentul solemn de trecere a graniței URSS. La un moment dat, sportivii au apărut: au fost aproximativ 50 de oameni care alergau din partea românească și aproximativ același număr de sportivi de-ai noștri. Echipa românească și cea moldovenească mergeau într-un pas, ceea ce a provocat vibrația podului. Construcția a început să se clatine rău și ne-am gândit că acum, cu toată mulțimea și cu piedestalul, ne vom pomeni în Prut”, își amintește Zenin, râzând.
Dar totul s-a sfârșit cu bine. După transmiterea focului, simbolul etern al Jocurilor Olimpice, procesiunea solemnă s-a îndreptat spre Chișinău. Apropo, pentru a asigura securitatea participanților, au fost întreprinse măsuri dure de precauție: alergătorii au fost păziți cu atenție, iar ștafeta însăși a fost însoțită de un microbuz blindat cu diverse echipamente și o torță de rezervă.
"Zburam, de parcă aveam aripi"
Cartierul Sculeni din Capitală a fost primul care a întâmpinat flacăra „sacră” a celei de-a XXII-a ediții a Jocurilor Olimpice. Procesiunea a ajuns în Capitală pe strada Kuibîșev, api pe Calea Ieșilor.
Serghei Cupțov, unul dintre participanții la ștafetă, a alergat anume în această parte a orașului, pe lângă combinatul ”ISCOJ” (”ИСКОЖ”). Sportivul a povestit că selecta alergătorii după două criterii: pregătirea fizică și meritele sportive.
”Toți doritorii au alergat un kilometru - anume acestă distanță urma să fie parcursă de cel care ducea torța. Acestea au fost competiții de viteză, iar în funcție de rezultate erau selectați cei mai buni. Dar rezultatele cursei de calificare nu garantau participarea la ștafetă - era preferabil să mai avem un anumit statut sportiv. Eu am avut noroc - am fost multiplu campion al Moldovei la toate categoriile masculine și, prin urmare, am putut să fac parte din echipă”, a declarat interlocutorul.
La ștafetă au participat și unii sportivi de clasă superioară. Astfel, Cupțov a primit flacăra de la legendarul sportiv din Moldova Guzman Kosanov, care în 1960 a câștigat medalia de argint la Olimpiada de la Roma.
Pe vremea Jocurilor Olimpice de la Moscova, Kosanov avea deja 45 de ani și, părăsind sportul de performanță, activa în calitate de director al școlii din Alma-Ata. Serghei Petrovici își amintește de campionul de cândva că nu mai era în cea mai bună formă, iar organizatorii ștafetei au încercat să-l liniștească: „Ei, nu-i nimic, Guzman, tu ai să alergi mai puțin, dar atunci Serioja va alerga mai mult în locul tău”.
În pofida la toate întâmplările, și acum, peste ani, Cupțov vorbește înflăcărat despre acea zi fierbinte de iulie, când a alergat pe segmentul său de drum, fiind aplaudat și adulat de mulțime. Flacăra olimpică a aprins nu numai torțele sportivilor, ci și mii de inimi ale oamenilor.
"Sunt o persoană foarte cumpătată, dar chiar și pe mine m-a impresionat foarte mult acea atmosferă care predomina în acele zile la Chișinău. Nu voi uita niciodată mulțimea imensă, au fost un număr incredibil de oameni. Am simțit o ascensiune emoțională incredibilă și de parcă zburam, de parcă aveam aripi", a declarat sportivul.
"Și când mă gândesc că au trecut deja 40 de ani…"
Flacăra Olimpică care a fost dusă prin sectorul Sculeni s-a îndreptat spre Piața Victoriei (în prezent Piața Marii Adunări Naționale - n.r.). Aici au fost organizate acțiuni de amploare unde trecerea era permisă doar în baza invitațiilor.
În piață, în inima Chișinăului, a avut loc ceremonia solemnă de aprindere a focului cu participarea sportivului Viktor Bolișov, unul dintre cei mai puternici săritori în înălțime din URSS.
Laurenția Zaharia este una dintre participantele la acele evenimente. În 1980 ea avea 9 ani și împreună cu alți copii a fost implicată în acțiunile care se desfășurau în Piață.
”A fost o scenă de dans cu elemente de gimnastică. Am repetat pe stadionul școlii timp de două săptămâni. Aveam o uniformă specială - pantaloni scurți, tricouri și umbrele cu simboluri olimpice pe care le-am fluturat în timpul spectacolului. Ne-am pregătit și am așteptat atât de mult pentru această zi și a trecut ca o clipă. Dar îmi amintesc în continuare acel sentiment înălțător, de credință și speranță pentru realizări mărețe, care domnea peste tot atunci", a declarat Laurenția pentru Sputnik Moldova.
În aceeași zi, focul a rămas la hotelul ”Inturist”, (Național), pentru ca în dimineața zilei următoare să meargă în sectorul Râșcani al Capitalei.
”Nu fac comerț cu memoria olimpică”
Conducerea RSSM s-a pregătit minuțios de ștafetă. Astfel, magistrala principală din sectorul Râșcani - bulevardul Moscovei, pe care urma să se desfășoare alergarea, a fost reconstruită. Aici a fost înlăturat gazonul ce separa sensurile și a fost turnat asfalt de înaltă calitate.
Este simbolic faptul că flacăra olimpică a părăsit Chișinăul tocmai prin bulevardul Moscovei și, ocolind strada Studenților, a mers în nordul Moldovei. Ștafeta a trecut prin orașele Orhei, Bălți, Edineț, Briceni, iar apoi prin Ucraina a mers mai departe spre Moscova.
Fiecărui sportiv i-a fost lăsată torța olimpică, cu care a alergat pe segmentul său și a primit o medalie comemorativă, precum și un certificat de onoare. Participanta la ștafetă pe segmentul Bălți - Edineț Raisa Levițkaia a spus că a reușit să-și păstreze torța și uniforma olimpică. Pentru ea, acestea îi provoacă emoții speciale, care chiar și acum, după 40 de ani, îi amintesc de ziua în care a parcurs segmentul său de drum sub soarele din iulie.
”În anii optzeci, colecționarii au încercat să-mi cumpere o torță de la mine, au oferit sume pentru care era foarte posibil să cumperi un apartament sau o mașină. Da, și acum am auzit că o torță poate fi vândută cu 350 de mii de lire sterline. Dar acest lucru este exclus, aceste amintiri nu pot fi cumpărate pe bani, iar torța deja i-am lăsat-o moștenire nepotului meu. Nu fac comerț cu memoria olimpică", a conchis interlocutoarea.
"Сândva erau alte valori"
Pe lângă participanții la ștafeta Focului Olimpic, astăzi în Moldova puteți găsi alți martori ai festivalului sportiv unic din 1980, care a rescris pentru totdeauna istoria republicii sovietice. Alla Ojoga și soțul ei Vladimir erau studenți ai Universității de Stat din Moldova, care au avut norocul să fie selectați ca să fie interpreți-ghid la Moscova și Leningrad - au deservit turiștii din România.
"Eram o fată simplă dintr-o familie de țărani, părinții mei nu au visat niciodată că voi merge la Moscova pentru a lucra la Olimpiadă. Atunci erau oportunități complet diferite pentru toată lumea, iar oamenii erau mai deschiși, bucuroși, nu la fel de mercantili ca acum. Erau alte valori - pace, patrie, prietenie. Ne lipsesc aceste lucruri”, a mărturisit Alla.
Ștafeta memoriei
Au trecut 40 de ani din ziua în care Moldova sovietică și-a deschis brațele pentru a primi ștafeta Focului Olimpic. Republica și-a îndeplinit cu demnitate sarcina de a primi flacăra pe teritoriul URSS și de a o transmite mai departe. 40 de ani au trecut ca o zi de iulie, iar o zi de iulie - ca 40 de ani.
Atâta timp cât trăiesc oamenii care au făurit istoria cu propriile mâini și pot să transmită amintirile mai departe, este vie și Olimpiada. Este o adevărată ștafetă a memoriei, a valorilor comune și a păcii.
Așadar, nu a fost în zădar.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova