Boala Parkinson este o afecțiune incurabilă în care neuronii - celulele nervoase - sunt distruse treptat, iar funcțiile creierului sunt afectate.
La pacienții cu sindromul Parkinson, în creier sunt prezente grupuri de alfa-sinucleină,
„La pacienţii cu sindromul Parkinson în creier există o acumulare de alfa sinucleină – “proteina Parkinson”. Oamenii de știință au sugerat că amiloizii alfa-sinucleinici afectează mitocondriile - stațiile energetice ale celulelor creierului, însă mecanismul acestei afecțiuni nu era cunoscut.
Amiloidele reprezintă grupuri de proteine colectate în fibre lungi, cu o structură bine ordonată. Formarea lor stă la baza multor afecțiuni neurodegenerative, în special, pot distruge membranele mitocondriale.
Pentru a înțelege mecanismul molecular al degenerării neuronale, biologilor de la Universitatea Chalmers din Tehnologia din Suedia a recurs la o nouă metodă, care permite studierea cantități minuscule de molecule biologice, fără utilizarea markerilor fluorescenți, care adesea influenţează reacțiile observate, mai ales atunci când se lucrează cu proteine mici, cum ar fi alfa sinucleină.
Pentru a imita membranele găsite în celule, cercetătorii au folosit capsule lipidice asemănătoare membranelor - organele mici intracelulare, cum ar fi veziculele. Unele dintre vezicule sunt compuse din lipide, care se găsesc adesea în veziculele sinaptice, în timp ce altele conțin lipide asociate cu membranele mitocondriale.
Biologii au descoperit că, factorul decisiv este componența lipidă a membrane - proteina Parkinson se alipește cu ambele tipuri de bule, dar apar schimbări ale structurii doar în mitocondriile asemănătoare, ce sau deformat asimetric si din ele s-a scurs componența.
"Am dezvoltat o metodă suficient de sensibilă care ne permite să observăm cum interacționează sinucleina alfa cu veziculele model individuale. În studiul nostru, am observat că alfa sinucleina se leagă și distruge membranele asemănătoare mitocondriilor, dar nu afectează membranele veziculelor asemănătoare sinapticului." spune unuia dintre autorii studiului prezentat, într-un comunicat de presă al universității, Pernilla Wittung-Stafshede, profesor de biologie chimică, „Diferențele chimice dintre cele două lipide folosite sunt foarte mici, dar am observat în continuare că sinucleina alfa a acționat asupra anumitor vezicule în mod diferit ".
Metoda dezvoltată de autori a făcut posibilă observarea procesului de deteriorare care are loc la concentrații nanomolare foarte mici de alfa sinucleină, în care substanța este prezentă doar sub formă de monomeri - proteine neagregate.
"O concentrație atât de scăzută de proteine era dificil de studiat înainte", continuă Wittung-Staffed. "Reacțiile descoperite pot contribui decisiv la lupta împotriva bolii".
În următoarea etapă, cercetătorii intenționează să studieze mutațiile alfa-sinucleine asociate cu boala Parkinson și să afle detaliile veziculelor lipidice care sunt mai asemănătoare cu membranele celulare.
„De asemenea, vrem să facem o analiză cantitativă pentru a înțelege la un nivel mecanism modul în care proteinele individuale care se colectează pe suprafața membranei pot fi dăunătoare”, spune un alt autor al studiului, profesor al Departamentului de Fizică, Fredrik Höök.
Oamenii de știință cred că compoziția chimică a lipidelor nu este singurul factor determinant. În opinia lor, ar trebui să existe și diferențe macroscopice între cele două tipuri de membrane.
Fii la curent cu toateștiriledin Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru dinTelegram >>>
PriveșteVideoși ascultăRadioSputnik Moldova