MOSCOVA, 29 apr – Sputnik, Ivan Danilov. Dorința presei străine de a acuza Rusia de toate relele a devenit un soi de tradiție malefică de mai multe veacuri. Faptul că de răspândirea coronavirusului în Occident este acuzată China, nu Rusia, este una din acele rare excepții și un mare noroc. Însă partenerii noștri occidentali nu pot renunța atât de simplu la această tradiție. Iată că acum în textele surselor străine apar acuzații prin care se afirmă că Rusia subminează prin acțiunile ei securitatea alimentară globală. Spre exemplu, în proaspătul material al agenției Bloomberg, măsurile întreprinse de guvernul Rusiei, alături de măsurile autorităților Kazahstanului și Vietnamului, sunt descrise ca o strategie de a-și “înfometa vecinul său”, fiind făcută o interpretare vădit dezaprobatoare.
Se dovedește că Rusia s-a făcut vinovată în fața reprezentanților comunității mondiale media și financiare: guvernul a restricționat exportul de cereale din Rusia în condițiile crizei pandemice, cu o motivație deplin transparentă, care constă în faptul că societatea are nevoie de o stabilitate a prețurilor pe piețele agro-alimentare. O astfel de abordare nu este cu totul unică, așa cum menționează chiar jurnaliștii americani, așa-numitul naționalismul alimentar (adică, prioritizarea propriilor consumatori față de cumpărătorii străini) e o practică populară printre statele care se ocupă, de regulă, de exportul produselor alimentare, printre primele state care și-a restricționat exportul acestei producții în perioada de epidemie fiind Vietnam.
În esență, acuzațiile se reduc la faptul că în condiții de epidemie limitarea exportului producției alimentare pe piețele internaționale va provoca foame, în special, în țările sărace, locuitorii cărora nu își vor permite să cumpere produse la prețurile care cresc inevitabil din cauza restricțiilor. Problema constă în faptul că rolul de acuzator și l-au asumat SUA și Uniunea Europeană, ai căror exportator de cereale vor fi cei care vor majora prețurile pentru producția lor în condițiile lipsei temporare a ofertei din alte state.
Reiese că exportatorii americani (care puțin probabil se vor confrunta restricțiilor de export din partea guvernului SUA) vor obține profituri suplimentare din contul consumatorilor lor (cei care nu vor muri de foame din cauza lipsei de bani), în același timp presa americană va avea tupeul de a arăta cu degetul spre Rusia, Vietnam și Kazahstan (desigur, în primul rând, spre Rusia) drept țări care s-au comportat iresponsabil și au contribuit la o criză alimentară pe planetă.
Dorința de nezdruncinat a americanilor de a face bani și, totodată, să predea lecții de moralitate provoacă niște sentimente contradictorii, ceva între o surprindere de proporțiile tupeului și dezgust.
Situația devine mai interesantă dacă privim totul din punctul de vedere al perspective istorice. Merită să ne amintim de tentativele partenerilor noștri europeni și americani de a-i convinge pe ruși că asigurarea unei securități alimentare și transformarea Rusiei într-o “superputere agricolă” reprezintă un rău, precum și o irosire zădarnică de bani și forțe. Brusc, se constată că a fost creat un potential de export, care permite Rusiei să ocupe un loc important pe piața internațională și chiar o reducere temporară a exportului rusesc provoacă îngrijorări mari în rândurile importatorilor.
Pentru a înțelege proporțiile îngrijorărilor, e suficient să analizăm șirul logic descries în materialul publicat de postul de televiziune din Qatar “Al Jazeera”, potrivit căruia anume acțiunile Rusiei au contribuit la răsturnarea câtorva regimuri politice și lansarea epocii sângeroase a “revoluțiilor colorate” în lumea arabă.
“Pentru prima dată în ultimul deceniu lumea riscă să fie izolată de grânele rusești, în timp ce unii cumpărători cheie se grăbesc să le importe”. (…) Chiar dacă se menționează că aceste limitări lasă suficient spațiu pentru asigurarea unor fluxuri comerciale normale în această perioada a anului. Rusia deja și-a utilizat această cotă. (…) Rusia are o istorie bogată în acest sens de subminare a pieței cerealelor din cauza unor restricții sau impozite, însă ultima restricționare a exportului a fost introdusă în 2010, după o secetă care a distrus culturile. Acest pas a provocat o creștere spontană a prețurilor contractelor futures la grâne și unii cercetătorii consideră că această limitare a reprezentat o premiză pentru “primăvara arabă”.
Chiar dacă livrările globale sunt în continuare suficiente, amintirile despre penuria de produse alimentare în trecut a reactualizat discuțiile despre naționalismul alimentar. Astfel de organizații, precum ONU și UE au declarat că riscurile unor destabilizări sociale și politice cresc în legătură cu pandemia, care provoacă o tensiune socială, dar și s-au pronunțat împotriva unor măsuri neîntemeiate care ar putea afecta securitatea alimentară și să majoreze prețurile (la produsele alimentare)”.
Iarăși, prețurile sunt majorate de exportatorii francezi de cereale, care, potrivit informațiilor Bloomberg, își vând rezervele, însă de toate sunt vinovați “naționaliștii alimentari”. Pentru ca situația să se dezvolte conform unor tipare prestabilite, a mai rămas doar ca politicienii europeni și americani, în cadrul luptei pentru securitatea alimentară a planetei, să ceară sancțiuni împotriva Rusiei și Vietnamului pentru creșterea prețurilor la grâu și orez.
Cu toate acestea, pe lângă o rusofobie tradițională (care a devenit deja una automată și inconștientă), această campanie media, care treptat se mută într-un câmp politic și diplomatic, are un aspect foarte important.
Criza alimentară ar putea deveni o realitate din cauza coronavirusului în următoarele luni. Când exportatorii avertizează despre “foamete de proporții biblice”, ei nu hiperbolizează deloc riscurile – acest lucru se poate întâmpla într-adevăr, însă Rusia și alte state, care își protejează consumatorii, nu au nicio atribuție la acest lucru.
Spre exemplu, Uniunea Europeană în ultimii ani s-a transformat într-un “latifundiar” care a uitat cum se prelucrează pământul, având nevoie de sclavi: Marea Britanie, Italia și alte state ale UE suferă de un deficit de forță de muncă în domeniul agricol, motiv pentru care riscă să piardă o parte semnificativă a recoltei, iar cea pe care nu o vor pierde, va deveni mai scumpă decât de obicei.
Spre exemplu, revista Forbes a anunțat că muncitorii sezonieri din România sunt aduși cu avioanele charter pentru strângerea roadei în Marea Britanie.
În SUA ar putea începe o criză de carne pentru că întreprinderile de prelucrare a cărnii se închid din cauza mai multor cazuri de infectare cu coronavirus. Postul de televiziune NBC afirmă că “magazinele s-ar putea confrunta cu un deficit de carne la sfârșitul acestei săptămâni în contextual închiderii întreprinderilor”.
În aceste condiții unora le-ar putea fi pe plac idea unui dușman extern care și-a ascuns tot grâul în hambare și răspândește dezinformări despre coronavirus sau chiar a mâncat (sau a scos din țară) toată carnea. Doar că în pofida isteriei media împotriva Chinei, Rusiei și chiar a Vietnamului, problemele legate de COVID-19 nu vor dispărea și nici nu poți introduse sancțiuni împotriva coronavirusului.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova