Piața gazelor, la fel ca și cea a petrolului, se confruntă cu o scădere a cererii. Desigur, în sectoarele de încălzire și a deservirii comunale, cererea este stabilă, dar în industrie, energia electrică (în scopuri industriale), din motive obiective, este în scădere. Spre deosebire de industria petrolieră, nu există acorduri de tip ”OPEC++” în domeniul gazelor, ceea ce înseamnă că aici funcționează doar legile pieței.
Dacă ar exista un „OPEC în domeniul gazelor”, ar fi mult mai ușor să menținem prețurile în comparație cu situația din „industria petrolului” - din moment ce scăderea cererii de gaze este încă mai mică decât în sectorul petrolier și este mai ușor să reglăm producția. O complicație suplimentară pentru industria gazelor este faptul că a existat o ofertă excesivă în sector și înainte de apariția pandemiei: supraproducția prognozată de GNL, plus iarna caldă, și asta în condițiile în care spațiile de depozitare sunt aproape pline în Europa ca urmare a situației de risc privind stoparea tranzitului de gaze prin Ucraina.
Într-un fel sau altul, concurența în sectorul gazelor se agravează, importatorii cumpără mai puțin, iar prețurile scad, deși până acum încă nu s-au prăbușit, ca în cazul industriei petroliere. Nu se cunoaște exact cu cât s-a diminuat cererea pentru gaze în lume, dar în diferite țări, imaginea este una foarte diferită, toate au solduri energetice diferite și o pondere diferită a gazelor în sectoarele de consum. De exemplu, în SUA nu există practic nicio scădere a cererii de gaze nici în industrie și nici în producerea de energie electrică. În India, situația este diferită: întreprinderea de stat ONGC și-a redus propria producția cu 15 la sută din cauza scăderii cererii. Este logic că, dacă o țară strânge supapele la propriile capacități de producție, ar fi nejustificat importul de gaz (iar în India este GNL), importurile nu pot fi păstrate decât în condiții contractuale garantate („ia sau plătește”). În Europa, consumul de gaz în generarea energiei electrice a scăzut cu un sfert.
”Ca rezultat, prețurile spot pentru GNL au scăzut la valori extrem de scăzute, puțin peste doi dolari pentru un milion de unități termice britanice (BTU), aproximativ 70 de dolari la mie de metri cubi. Și cu prețurile actuale ale petrolului, acestea sunt, de asemenea, apropiate de prețurile contractuale legate de petrol: pentru petrol la 25 dolari, GNL va costa aproximativ trei dolari pentru un milion de BTU”.
Reamintim că gazul lichefiat reprezintă aproximativ o treime din comerțul internațional de gaze, dar mai puțin de 15 la sută din întreaga piață globală de gaze. Dar care e situația exporturilor gaze prin conductele rusești? Aprovizionarea cu gaz prin conductele rusești în Europa nu scade acum și se situează la niveluri apropiate de maximum în acest an. Este adevărat, merită remarcat faptul că anul 2020, din cauza unor consecințe din povestea cu tranzitul ucrainean, a început în sine cu prăbușirea volumelor de export. La scurt timp, volumele de export s-au redresat, deși la un nivel mai mic (15-20 la sută) în comparație cu anul trecut. Într-un fel sau altul, carantinele din UE nu afectează încă exporturile rusești. Deși exporturile din Libia și Algeria în Italia s-au redus mai mult de jumătate.
Însă în condițiile în care depozitele europene de gaz (UGS) sunt aproape pline după sezonul de încălzire, acestea se completează cu o dublă putere. Prin urmare, este curios faptul că, în acest an, instalațiile UGS din Ucraina vor avea, de asemenea, șansa de a participa activ la activitatea pieței de gaze europene. Este clar că dacă măsurile de carantină vor fi continuate la un moment dat, ca și în industria petrolului, toate capacitățile posibile de depozitare vor fi completate. În acest caz, spațiile goale de stocare subterană a gazelor naturale din Ucraina ar putea reprezenta interes pentru traderii pentru a fi completate în vară la prețuri ultra-scăzute.
În același timp, este probabilă și o reducere a exporturilor. În mod tradițional, se crede că primul care va reduce exporturile de GNL sunt Statele Unite, datorită prețurilor interne ridicate pentru gazul natural lichefiat. Producătorii rămași, deși vor suferi pierderi la prețul de cost, vor păstra producția de GNL și gaz, pentru a acoperi cel puțin cheltuielile curente.
Cel mai izbitor exemplu este costul transportului. Din motive formale, acestea sunt exact costuri curente. De fapt, în unele cazuri, transportatorii de gaze sunt în transport de marfă pe termen lung, adică costurile de închiriere au fost deja suportate.
Și atunci se iau în calcul doar costurile de combustibil necesare pentru livrare: combustibilul pentru nave care a scăzut în preț după petrol și, în multe cazuri, se folosește așa-numitul gaz de striping - GNL, care se evaporă în timp ce nava se mișcă.
Cu toate acestea, suntem aproape de situația în care prețurile gazelor din SUA și Europa vor deveni egale (aproximativ de doi dolari)! Este adevărat, merită menționat că acestea sunt prețurile la principalul hub american, la centrele regionale cotațiile pot fi și mai mici. Într-un fel sau altul, nu se vorbește despre o stopare completă în producția pentru export, dar există deja informații despre anularea a zece până la 30 de livrări planificate de GNL din SUA, pentru lunile următoare.
Este curios că prețurile gazelor interne din SUA nu scad, ci chiar cresc ușor: cotațiile au crescut deja la doi dolari pe milion BTU (!). Desigur, acest lucru nu este atât de mult într-o situație normală, dar foarte bun într-o pandemie. Care este motivul pentru asta? În primul rând, așa cum am scris mai devreme, cererea de gaze în Statele Unite practic nu a scăzut. În al doilea rând, producția este în scădere - întrucât prețurile sub doi dolari pentru un milion BTU sunt incomode pentru producători, numărul instalațiilor de gaze este în scădere constantă (deși nu este la fel de rapid ca în cazul petrolului). În al treilea rând, reamintim că aproximativ 20 la sută din gazul produs în Statele Unite se datorează gazelor asociate producției de petrol, ceea ce înseamnă că o scădere a producției de petrol va duce la o scădere a producției de gaze.
Creșterea prețurilor interne ale gazelor naturale în SUA este o veste bună, deoarece în condițiile actuale, aceste cotații sunt cele care stabilesc un anumit „fund” pentru prețurile gazelor la nivel global. Să mai spunem despre știri pozitive. Conform prognozelor Platts, piața globală a GNL în 2020 va crește chiar (!) cu patru procente. Spre comparație, în 2019, sectorul a crescut imediat cu 13 la sută (până la 355 milioane tone), iar aceasta este considerată o creștere foarte bună, în anii următori, chiar și în scenariul de bază de până la criza provocată de coronavirus, cifrele de creștere sunt de așteptat să fie mai mici. Producția rusă a contribuit, de asemenea, la o creștere în anul trecut, în primul rând este vorba de a doua și a treia linii de ”GNL Iamal”.
Cu toate acestea, pentru instalațiile de producție în construcție, o astfel de problemă există deja. Inclusiv la Murmansk, unde sunt construite platforme gravitaționale pentru ”Arctic SPG-2”. Dar efectul coronavirusului a fost cel mai pronunțat asupra unui proiect din Mozambic. Acordăm o atenție deosebită proiectelor de GNL din această țară, deoarece în anii următori este cert (și de asemenea, în Tanzania vecină) că va fi creat unul dintre cele mai mari centre de producție de GNL bazate pe rezerve de gaze în largul mării.
Este adevărat, trebuie să amintim că vorbim despre o perspectivă pe termen mediu, de câțiva ani. Cu toate acestea, o încetinire a economiei globale va încetini ritmul de creștere a cererii de gaz chiar și după anularea carantinei. Prin urmare, dacă producția nouă va începe puțin mai târziu decât se prognoza, pe termen mediu timp de câțiva ani, va contribui la menținerea prețurilor mondiale la gaze și GNL.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova