Marea împăcare petrolieră: Ce va urma de acum încolo

Țările OPEC+ au ajuns la o înțelegere privind reducerea producției de petrol pe plan global. Și totuși aceasta rămâne a fi una fragilă. Editorialistul Ivan Danilov explică ce ar putea să se întâmple în continuare.

Editorial realizat de Ivan Danilov

Acordul privind reducerea producției de petrol încheiat la summit-ul OPEC+ nu va putea compensa scăderea cererii de petrol din cauza coronavirusului, ceea ce înseamnă că capacitatea acestuia de a influența recuperarea prețurilor va fi, de asemenea, limitată. Cu toate acestea, fără acest acord, situația pe piețele petroliere ar fi fost și mai gravă.

Potrivit influentei bănci americane Goldman Sachs, citată de britanicul ”The Guardian”, „criza coronavirusului va reduce cererea cu 19 milioane de barili pe zi în aprilie și mai”, prin urmare, chiar dacă reducerile de producție ”vor fi convenite mâine, acestea vor fi în continuare prea mici și prea tardive pentru a preveni reducerile de preț în săptămânile următoare când capacitatea de stocare va fi practic atinsă”.

Este de remarcat că evaluarea bancherilor americani a fost relativ optimistă: au făcut calculele de mai sus bazate pe o scădere a producției cu 15 milioane de barili și pe presupunerea că măsurile dure de carantină „taie” doar 19 milioane de barili din cerere, deși, conform altor estimări, ar putea fi vorba de aproximativ 20-25 de milioane de barili.

Acordul OPEC+, în pofida dimensiunii și a locului pe care îl ocupă în buletinele de știri, reprezintă atât sprijin pentru prețurile de astăzi și veniturile bugetare ale țărilor exportatoare de petrol, cât și un compromis foarte complex care vizează viitorul, adică perioada de recuperare economică după sfârșitul epidemiei.

Anume această ”perspectivă pentru viitor” poate explica reacția rezervată a piețelor și așteptările moderate cu privire la eficacitatea rapidă a măsurilor convenite în cadrul OPEC+ și susținute la summit-ul G20: ”Planul (OPEC+) poate fi suficient pentru a preveni prăbușirea suplimentară a prețurilor, dar nu este suficient pentru a începe creșterea lor", a declarat Marshall Steves, un analist al pieței energiei la IHS Markit. Potrivit opiniei acestuia, care a fost publicată în revista financiară americană MarketWatch, acest acord nu este un eșec, dar nici „un panaceu”.

Faptul că domeniul de aplicare al acordului OPEC+ ține de viitor, și nu de săptămânile sau lunile următoare, indică punctul principal al declarației oficiale făcute după încheierea summitului virtual.

”Participanții la ședință au convenit să ajusteze producția totală de petrol în descendență cu ​​10,0 milioane de barili pe zi începând cu 1 mai 2020, în perioada inițială de două luni, care se încheie pe 30 iunie 2020. În următoarea perioadă de șase luni, începând cu 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020, ajustarea totală convenită va fi de 8,0 milioane de barili pe zi, urmată de o ajustare de 6,0 milioane de barili pe zi pentru o perioadă de 16 luni, de la 1 ianuarie 2021 la 30 aprilie 2022.

Indicatorul inițial pentru calcularea ajustărilor este producția de petrol din octombrie 2018, cu excepția Regatului Arabiei Saudite și a Federației Ruse, cu același nivel de bază de 11,0 milioane de barili pe zi. Acordul va fi valabil până la 30 aprilie 2022, dar prelungirea acestuia va fi examinată în decembrie 2021".

Se încearcă ca jucătorii de pe piața petrolieră să fie convinși că nu se confruntă cu un „declin brusc”, care are drept scop salvarea producătorilor de probleme pe termen scurt, și anume crearea unui deficit pe termen lung pe piața petrolului. Dar deficitul se va „activa” abia după ce nivelul de consum se va apropia de cel de până la epidemie.

Este important să subliniem faptul că înțelegerea ar putea fi încă întreruptă, deoarece poziția de principiu a OPEC+ este că nimeni nu poate obține un „bilet gratuit” pentru un viitor luminos. De aceea, rezoluția finală a summitului prevede că toate reducerile de producție vor intra în vigoare numai dacă Mexicul (singura țară care nu a susținut acordul) se va înscrie pentru o reducere a producției cu 400 de mii de barili de petrol pe zi. Aceasta este tocmai o chestiune de principiu, întrucât dacă măcar unul, chiar dacă nu e cel mai mare producător de petrol, nu va participa, atunci înțelegerea se va destrăma: Arabia Saudită și Rusia controlează împreună puțin mai mult de 20 la sută din producția mondială de petrol și nu poate suporta toate ”reducerile” de unele singure și chiar dacă să fie împărțită cantitatea necesară de diminuare a producției și cu Statele Unite, tot se dovedește că doar o treime din producția mondială va trebui „redusă”.

Acest lucru este înțeles de majoritatea țărilor exportatoare de petrol, inclusiv de cele pentru care este absolut inacceptabil să semneze oficial acordul OPEC+ din punctul de vedere al considerațiilor politice interne. De exemplu, Reuters anunță poziția exprimată de Oslo în cadrul acordului de petrol: „Norvegia, cel mai mare producător de petrol din Europa de Vest, a declarat sâmbătă că țara încă are în vedere reducerea producției de petrol dacă OPEC+ își pune în aplicare planul”.

”La întâlnire, am spus că Norvegia va lua în considerare o reducere unilaterală a producției de petrol, cu condiția să se ajungă la un acord între țările OPEC+ pentru a reduce producția”, a declarat (ministrul petrolului și energiei Tina) Bru".

Mexicul își poate permite să saboteze acordul OPEC+, deoarece această țară este unică în felul său printre exportatorii de petrol: în fiecare an (și acest lucru necesită anumite costuri) Mexicul „își asigură” exporturile anuale de petrol pe piețele financiare și, prin urmare, poate ignora situația prețurilor, legat de epidemia și războiul prețurilor altor producători până la sfârșitul acestui an.

Dar Mexico City nu-l poate ignora pe Donald Trump, care este extrem de interesat de înțelegerea care are loc. Mai mult, după cum subliniază BBC, președintele Statelor Unite este gata (și acesta este un caz rar) să-și asume temporar pierderile financiare pe care le va suferi vecinul din sud din cauza producției reduse de petrol: „Președintele american Donald Trump a declarat că s-a oferit să „ajute Mexicul să facă față”. El a spus că Statele Unite vor reduce producția de petrol și Mexicul o va „rambursa” mai târziu, adăugând că nu este sigur că acordul va fi acceptat. „Lucrăm la asta. Cred că până la urmă totul va funcționa", a spus el.

Acordul OPEC+ ar putea să se prăbușească și în cazul în care „propunerea mexicană”, făcută de Casa Albă, se dovedește inacceptabilă fie pentru conducerea mexicană, fie pentru restul membrilor OPEC+.

Este de remarcat faptul că neparticiparea SUA la acordul oficial OPEC+ nu va ajuta companiile americane de șist și tocmai pentru că mărimea reducerii producției de către OPEC+ este aleasă astfel încât să păstreze prețurile dintr-o cădere complet catastrofală, dar să le lase la nivelul la care companiile americane de șist vor da faliment. După cum a recunoscut vineri secretarul pentru energie al Statelor Unite, Dan Bruyett: "Estimăm că până la sfârșitul acestui an, producția americană va scădea cu aproape două milioane de barili pe zi. Unele estimări arată cifre și mai impresionante, de exemplu, până la trei milioane de barili pe zi".

Poate că americanilor le va fi mai ușor, trăind cu iluzia că această reducere a fost făcută de „piață” și nu de acordul OPEC+, dar consecințele acestui lucru nu se vor schimba. Cu toate acestea, în mare, evoluția suplimentară a prețurilor petrolului este în mâinile celor care se luptă acum cu epidemia: cu cât se termină mai repede, cu atât mai repede se vor recupera prețurile, deși încăpățânarea conducerii mexicane poate juca un rol determinant. Dar ceea ce ar putea face reprezentanții unei mari alianțe petroliere în format OPEC+, s-a făcut deja, iar rezultatul poate fi deja considerat o mare realizare a diplomației petroliere mondiale.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova