Așa cum am arătat într-o analiză, cifre despre care nu se discută arată că epidemia cu COVID-19 nu e o tragedie ce nu s-a mai văzut – așa cum pare că se vrea a se acredita. Pe de altă parte, criza economică în care lumea pare a fi aruncată este ceva cu totul unic.
Concret, un sistem economic care aparent funcționa este pus jos de un factor care pare că vine fie din Evul mediu, fie dintr-un scenariu SF: o pandemie. O pandemie care paralizează societatea și blochează sistemul economic, cu implicații financiare și sociale. Și, probabil, geopolitice.
Prima observație ar fi că sistemul NU funcționa atât de bine – din moment ce a fost prins descoperit de un biet virus! Adică sistemul NU a investit în Sănătate, un domeniu vital pentru cetățean – și, iată, pentru societate în ansamblu.
Dar, hei, suntem în capitalism, deci ”Make money!” este principiul definitoriu, totul poate fi sacrificat pentru ”eficientizare” (desigur, cu excepția ”statului de drept”, asta pentru români). Așa că Sănătatea sau Educația sunt pe planul ”ț” pentru capitalismul ”eficient”…
Trecând peste această observație ”comunistă”, să considerăm că mergea mecanismul prin care unii fac bani mulți și fără sens, alții dau țepe sau falimentează, iar cetațeanul simplu are de unde se împrumuta și cheltui aiurea. Și, în România, asta s-a numit creștere economică. Un imn potrivit al sistemului ar fi celebrul cântec al formației Dire Straits ”Money for Nothing”.
A doua observație este că blocajul pandemiei NU va mai dura mult. Semnele sunt clare: marele motor al producției, China, deja a (re)pornit, iar în curând marele schimbător de viteze mondial, SUA, va fi funcțional. Cel puțin asta pare a fi intenția lui Donald Trump, un lider mai autoritar decât pare. Rezervorul de energie - Rusia și statele arabe - nu a fost grav afectat. Utilizatorul, UE, va fi și el gata de start într-un timp rezonabil.
Dar, să nu uităm un aspect: sângele mecanismului, sistemul financiar-bancar, NU a fost afectat, mai ales NU a fost VIRUSAT – ironic, nu? – ca în 2007-2009! Sistemul financiar-bancar NU a fost zguduit de vreun atac speculativ, de vreun ”produs toxic”. De fapt, au murit niște oameni – mor anual milioane de foame și malnutriție! - NU a căzut vreo componentă majoră a ”democraticului” mecanism economic mondial.
Nu, mecanismul a luat doar o pauză – și repornirea va însemna o scădere temporară a creșterii economice.
Dar, apare o problemă: așa cum arătam, e un sistem care are un singur scop mondial: învârtitul banului, cu un pseudo-scop final – cheltuiala inutilă! Țările cheltuie sume exorbitante pe arme ultrasofisticate pe care NU le vor folosi vreodată, cetățenii cumpără mașini capabile de viteze pe care NU le vor folosi vreodată, generațiile noi sunt dependente de lumea virtuală… care nu există etc. etc…
Ori, pentru toate asta, e necesar un singur element: banul! Acel ”Money for Nothing”. Creditarea fără limită, fără o rambursare reală! Marile economii sunt, în același timp, și marile datornice… De fapt, moartea sistemului ar putea fi economisirea, investirea în economie real-productivă și rambursarea creditelor – adică exact ce a comis Ceaușescu și a plătit… cu capul!
Deci, salvarea de acum va fi un flux de bani pentru populație, astfel ca lumea să-și reia circuitul cheltuielilor fără sens, întru buna funcționare a Sistemului.
Cred că românii vor avea curând bani pe mână; cum îi vor avea… asta e o altă problemă! Dar nu va fi problema lor, ci a României. Și da, spun NU a românilor, ci a României, pentru că nu știu cât mai contează România pentru români.
Cele mai afectate de criza asta vor fi firmele importante românești și puținele proprietăți sau acțiuni pe care România (ca stat, sau prin acționari români) le mai are. Cel mai probabil, ulterior crizei vor fi cumpărate multe proprietăți și active de către diverși străini care vânează asemenea crize. Paranteză: oare va refuza Guvernul vreo cerere de ”cumpărare” sau de concesiune strategică atunci când NU va mai avea bani de pensii și salarii?...
Pe scurt, probabil că ieșirea din criză va fi încă un pas prin care România, care a fost înghițită de mecanismul capitalismului, va pierde tot ce mai are! Și România pare prea puțin dispusă să facă pasul despre care scriam în alt editorial – să devină un jucător activ – deschizând și poarta Estului. Dar asta e o altă discuție…
În schimb, așa cum arătam, românii vor avea bani de cheltuială, plimbări și cumpărături inutile. Vor fi angajați la companii străine, la multinaționale – iar când vreun român va mai pronunța cuvinte gen ”suveran” vor ieși să-l huiduie în Piața Victoriei - și să se bucure când va fi băgat la pușcărie pentru că a angajat două femei…
În virtutea dialecticii istorice, să ne amintim de o altă Românie ”europeană” și ”dezvoltată” – cea din 1938, cu care se mândreau bunicii; da, unii o duceau bine, aveau pe ce cheltui în ”Micul Paris” – ba chiar se bucurau când autoritarul rege – susținut de ”partenerul strategic”, Germania - lua câte-o măsură dură contra ”corupților”.
Ce conta că mai nimic NU mai era românesc, că aveai județe cu populație 90% analfabetă, că nu aveai spitale, școli, drumuri?… Sau că, în scurt timp, prin două înțelegeri semnate de ”partenerii strategici”, germanii, am pierdut o mare parte din țară și am fost aruncați într-un război distrugător, care se putea sfârși chiar cu dispariția noastră de pe hartă!
În virtutea aceleiași dialectici să amintim că mulți dintre românii de atunci au rămas cu nostalgia anilor de după marea criză… Au crezut că a fost bine pentru ei, dar cât de rău a fost pentru România!