BUCUREȘTI, 30 martie - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Titlul pare stupid, pentru că aproape toate știrile, interviurile sau emisiunile au în centru subiectul virusului ”fără leac”. Deci, ce anume poate lipsi din această dezbatere națională? Răspunsul este unul singur: opinia contra-curentului.
Pornim de la două aspecte - multe persoane încep să se întrebe cât de reală este tragedia acestei ”pandemii”; au fost specialiști și chiar oficialități care au spus încă din debutul epidemiei (deci înainte de declararea pandemiei) că e… ”un fleac”, chiar dacă acum strigă că ”ne-a ciuruit”!
Aici îi amintesc doar pe președintele Iohannis (”Nu există niciun motiv real de panică - acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, ca în orice răceală” – 27 februarie) și pe principalul epidemiolog, dr. Streinu Cercel (”Focarul e un punctişor pe harta Chinei - riscul ca virusul să ajungă în România e substanţial redus” – 27 ianuarie).
Pe de altă parte, e incontestabil - imaginile și relatările mass media dau dimensiunea tragediei la nivel uman, sentimental, al trăirii și empatiei sociale.
Dar iată și aspectul despre care NU se vorbește: alte cifre oficiale, ignorate în spațiul mainstream, arată că tragedia planetară a celor peste 30.000 de morți pe care o trăim prin relatările presei și reacția autorităților este minoră în comparație cu milioanele de semeni care mor anual de foame în lume!
Mai mult, chiar bilanțul recent al maladiilor (gripelor) sezoniere de care habar nu aveam – și ca atare… nici nu ne-a păsat! – este mai mare decât cel al tragediei actuale generată de COVID-19!
Să luăm exemplul cel mai dureros, al Italiei, unde aseară se consemna decesul cu numărul 10.779; ei bine, conform datelor ”International Journal of Infectious Diseases” (Publicația ISID - International Society for Infectious Diseases), preluat de Forbes România, ne arată o realitate ignorată și necomentată: între 2013 și 2017 au murit din cauza gripei peste 68.000 de cetățeni ai peninsulei! Deci, în sezoanele gripale 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016 și 2016-2017 au decedat, în medie, peste 17.000 de italieni.
Deci, în acea perioadă, au fost cu 70% în medie mai mulți morți decât până la ora actuală! Altfel spus, cifrele reci ne arată că nu putem vorbi de un catastrofă care se petrece sub ochii noștri! În același timp, putem realiza cât de imbecilizată e lumea actuală, căreia nu i-a păsat de zecile de mii de morți din ceilalți ani! Dacă îi păsa, poate nu se mai ajungea la tragedia de azi – și, cu siguranță, la panică!
Dar, apare o problemă – conform aceleiași surse - în perioada 2013-2017 s-au îmbolnăvit în total 5.290.000 de italieni. Ori, acum sunt mai puțin de 100.000 de infectați! Deci, dacă luăm în calcul doar această cifră (aiurea desigur!) ar însemna că virusul actual ar avea o rată a răspândirii mult mică, dar cauzează o mortalitate de circa 6 ori mai mare decât gripele din sezoanele 2013-2017.
Dar oare așa să fie? În primul rând, 100.000 e doar cifra celor depistați; peste ani, sigur că cifra se va reevalua, prin anchete specifice, ceea ce va duce la o cifră mult mai mare.
În al treilea rând, în vâltoarea mediatică și în drama pe care o trăim în direct se pun la grămadă decesele cauzate în mare măsură de alte afecțiuni – nu de gripă! De fapt, în multe cazuri, gripa este o comorbiditate, nu invers! Pe scurt, cifra deceselor cauzate de COVID-19 din Italia și din alte state ar putea fi mult mai mică decât cea contabilizată de presă și autorități.
În fine, să mai atragem atenția că panica și stresul cauzate de starea de asediu și de bombardamentul mediatic au afectat negativ starea - și probabil au scurtat viața - celor cu afecțiuni cardiace… și nu numai! De asemenea, depresia izolării, a perspectivei crizei economice (deci a greutăților felurite) sunt alți factori care au lovit în persoanele în vârstă, care își fac griji mai mult decât tinerii. Deci alți factori care pot diminua numărul deceselor puse în seama epidemiei cu COVID-19.
Întrebarea mea este de ce nu comentează presa mainstream dar mai ales autoritățile medicale aceste date care, cred eu, ar mai liniști populația terorizată de ”ceva fără leac, care nu s-a mai petrecut”?
E firesc mai oare să folosim înspăimântătoarea comparație cu catastrofa gripei spaniolă de acum un secol - în loc să comentăm cifre recente, care arată că, practic, an de an am avut de-a face cu situații epidemice comparabile?! Cel puțin datele de până acum așa arată…
Precizez că intenția mea NU e de a contesta măsurile excepționale – și în nici un caz NU îndemn la nerespectarea lor; dar ce vreau să fac este să înlătur un pic din panica pe care nu numai mass media, dar și unele persoane oficiale o induc populației – care NU a mai trecut prin asemenea regim special! Și o populație care, chiar dacă e exemplar de ascultătoare, NU își poate explica multe…
Da, subliniez, cred că românii (mai ales cei rămași în țară, mai puțin cei reveniți) sunt un exemplu de civilizație și respect al autorității! Și, să fim riguroși: explicațiile NU au fost clare de multe ori, ci de multe ori înecate în interviuri sau talk show-uri interminabile, cu declarații stufoase, neclare, deseori contradictorii! Dă cu alcool, nu da cu alcool, se ia de pe haine, nu se ia, se transmite prin aer, nu se transmite decât prin praf, rezistă 9 ore, rezistă 9 zile, va fi testat fiecare bucureștean, va fi doar prin sondaj etc. etc. etc.
Poate că aici ar trebui să se intervină oficial și autoritar – și să se pună punct avalanșei de declarații, interviuri, știri pe tema asta – precum și șuvoiului de filme cretine despre epidemii, pandemii, zombi, viruși… difuzate sadic și dement în această perioadă chiar de televiziuni mari! Oare CNA chiar nu poate interveni să oprească acest veritabil atac asupra românilor?!
În concluzie, aș vrea să văd că autoritățile și mai ales mass media încep să trateze populația ca pe un partener de dialog, un partener care a dovedit respect, deci merită explicații clare și dezbateri serioase – nu clipuri cu copilași care bâguie ”stai acasă”, militari cu pistol mitralieră defilând stupid pe străzile pustii ale Capitalei, ori politicieni penibili care se întrec în ”Eu aș fi luat măsuri și mai dure”.