Editorial relizat de Ivan Danilov
Prăbușirea piețelor petroliere și problemele cu care se confruntă companiile producătoare de petrol de șist din Statele Unite îi obligă atât pe politicienii americani, cât și companiile petroliere din țară să caute soluții neordinare, unele considerate până în prezent imposibile, ilegale, nefirești și, în general, o „trădare a intereselor naționale”.
Cunoscutul și cinicul proverb englez oferă o rețetă clară a acțiunilor optime într-o situație de forță majoră, acesta s-ar putea traduce cam așa: ”Dacă nu puteți să învingeți pe cineva - alăturați-vă câștigătorilor”. Dacă e să aplicăm această afirmație la realitățile de pe piața internațională a petrolului, se dovedește că, din moment ce este imposibil de câștigat în războiul prețurilor cu Arabia Saudită și Rusia, sau dacă va fi o victorie à la Pirus, este logic să se alăture câștigătorului. Tocmai din acest motiv, autoritatea americană de reglementare a pieței petroliere (mai exact, autoritatea de reglementare, responsabilă pentru industria de șisturi) a făcut ceva de neconceput - a intrat în contact cu reprezentanții OPEC. Mai mult, un plan de stabilizare a pieței mondiale a petrolului a fost deja pus pe masa de negocieri din partea americanilor.
Până la punerea în aplicare a unui astfel de plan mai este încă foarte departe, iar negocierile complexe (multilaterale) pot eșua de o mie de ori. Dar, în acest caz, este foarte important faptul că la nivel practic este încălcat unul dintre principalele tabuuri ale pieței mondiale: americanii sunt gata să discute cel puțin posibilitatea de a-și ceda cota parte în schimbul creșterii prețurilor la petrol.
Ryan Sitton, care se pare că va fi negociatorul american, a indicat prin intermediul Agenţiei de informaţii financiare Bloomberg poziția de negociere inițială a partenerilor de peste mări: ”Teoretic, Texasul poate reduce producția cu zece la sută, iar dacă Arabia Saudită este gata să reducă producția cu zece la sută în comparație cu nivelul pre-pandemic și Rusia este gata să facă la fel, acest lucru va readuce piața la nivelul de până la criză (și doar la o oarecare supra-producție a petrolului)".
După cum se cunoaște, încă de pe vremea luptei autorităților americane cu oligopolurile petroliere din secolul XX, companiile petroliere americane nu au putut (sub amenințarea unor sancțiuni grave) să coordoneze producția între ele și, mai ales, cu cei străini. Dar, mai exact, domnul Sitton este unul dintre liderii structurii de stat, care poate reduce producția americană printr-o simplă semnătură, având toate dreptul de a face acest lucru. Această structură guvernamentală portă un nume confuz - Comisia Căilor Ferate din Texas și a primit acest nume încă în secolul 19, când administra piața transporturilor, iar acum reglementează și producția de petrol în principala regiune a petrolului (de șist) din SUA. Domnul Sitton este comisarul acestei structuri și, conform propriei mărturii, urmează ca el să poarte negocierile cu OPEC, iar invitația oficială deja a primit-o.
Unii politicieni americani și companii petroliere americane sunt gata să se opună puternic oricăror restricții de producție și chiar ar putea face acest lucru în instanță, dar în special regulatorul de stat din Texas ar putea „strânge șurubul” și fără acordul lor sau a noi reguli sau reglementări.
În primul rând, autoritatea de reglementare din Texas emite și extinde (și poate revoca) permisele pentru arderea gazelor asociate: companiile americane de șist aplică masiv această practică, practică pe care atât unii ecologiști, cât și unii economiști de mult timp solicită să fie interzisă. De dragul creșterii sau susținerii producției, producătorii de șist ard pur și simplu gazul, care este produs împreună cu petrolul, iar jurnaliștii americani de specialitate subliniază că, cu cât este mai veche mina, cu atât iese mai mult gaz. Dacă va fi restricționat sau suspendat complet procesul de eliberare a permiselor pentru această practică, atunci producția de șist va fi redusă în mod proporțional, iar ecologiștii vor fi fericiți.
A doua metodă disponibilă este mult mai dură și seamănă parțial cu utilizarea unei frâne de urgență, dar ca soluție extremă (și dacă Texasul discută cu OPEC, atunci este un caz extrem) poate fi aplicată: pentru a înlocui producția pierdută, companiile de șist trebuie să găurească în mod constant noi sonde, dar permisiunea pentru fiecare dintre acestea este emisă de aceeași comisie. Dacă acest proces este blocat sau pur și simplu încetinit considerabil, atunci o scădere a producției în sondele vechi va oferi o reducere naturală și destul de rapidă a producției per ansamblu.
Agenția americană Bloomberg anunță că o reuniune a comisarului Texas și a negociatorilor OPEC este programată pentru luna iunie, deși există sceptici influenți în comisie: "Unul dintre cei mai influenți oficiali din cel mai mare stat petrolier al SUA a fost invitat la ”sfânta sfintelor” al OPEC în iunie - (și acest lucru s-a întâmplat) ca urmare a unei apropieri nemaivăzute între cele două puteri petroliere istorice antagoniste. Comisarul comisiei feroviare din Texas, Ryan Sitton”, a declarat vineri că secretarul general al OPEC, Mohammad Barkindo, l-a invitat să participe la reuniunea de vară a grupului de la Viena.
Dar, chiar dacă anunțul neașteptat a făcut furori în cercurile petroliere din SUA și internaționale, propunerea lui Sitton de a limita producția de petrol brut în Texas, pentru prima dată din anii '70, a întâmpinat o opoziție din partea propriei agenții.
”Deși sunt deschis oricărei idei de apărare a „miracolului din Texas” (adică „miracolul economic din Texas” bazat pe „șist”. - n.red.), în calitate de conservator și de susținător al pieței libere, am o serie de rezerve cu privire la această abordare”, a declarat Al Wayne Christian, președinte al comisiei.
Dacă Texasul nu va înceta livrarea, nu există nicio garanție că alte țări sau chiar state vor urma acestui exemplu".
Această declarație poate fi înțeleasă în două feluri: pe de o parte, în cadrul comisiei există voturi împotrivă, iar pe de altă parte - opoziția nu este legată de principii (în ciuda declarațiilor despre conservatorism și libertatea pieței), ci de frica de a fi înșelați sau a se pomeni că sunt singurii perdanți ca urmare a tranzacției. Acesta nu este un refuz, ci mai degrabă o „îngrijorare” care poate fi discutată pe deplin la Viena. Este semnificativ faptul că reprezentanții autorității americane de reglementare susțin că sunt deja implicați în căutarea și formularea de măsuri specifice (deși subliniază că nu au fost luate încă decizii), referindu-se la faptul că o cerere de examinare a acestei opțiuni a venit de la unele companii petroliere. "Mai multe companii petroliere din Texas au întrebat dacă comisia ar introduce cote privind producția petrolieră", a precizat autoritatea de reglementare.
"Stabilirea cotelor este calea de renunțare la "fiecare produce atât cât vrea sau cât dorește” și de trecere la regimul "fiecare să producă cât i se dă voie".
Acest lucru poate părea ciudat, însă până acum situația indică faptul că o scădere bruscă a prețurilor face minuni în ceea ce privește acomodarea sectorului petrolier din SUA. Nu este o certitudine că această ”minune” este suficientă pentru ca Statele Unite - cel puțin în mod informal - să se alăture în acest moment la OPEC sau să încheie (deși informal) un acord internațional privind reglementarea producției în următoarele luni, dar există deja anumite progrese în această direcție.