Severin, NUCLEAR: Iohannis și ”sponsori externi”, contra ”celor care țin de lanț” șefi PSD

”Virajele morale ale acestuia și mai ales presiunea bazei sale de masă, dar și o anumită orientare externă pro-americană, fac, însă, coabitarea cu el nesigură pentru guvernatorul unei colonii germane”
Sputnik

BUCUREȘTI, 3 mart - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Momentul actual tulbure și tensionat este analizat de unul dintre cei mai experimentați oameni politici români, excelent cunoscător a ceea ce este înăuntrul fenomenelor de aici și din centrele de putere externe.

Severin face o analiză cu pretenții exhaustive asupra posibilității constituționale asupra Parlamentului – ”Comentarii cu privire la articolul 89 din Constituție – Dizolvarea Parlamentului”.

Dincolo de faptul că analiza nu este infailibilă și de arogarea unor merite care, în opinia mea, ca martor și apropiat în anii constituantei ai președintelui Senatului, Alexandru Bârlădeanu, ei bine textul lui Severin scoate la iveală un aspect: presiunea externă și/sau ocultă asupra celor doi așa ziși poli de putere politici din România, Iohannis și PSD.

”Actualul Președinte și „sponsorii” săi externi urmăresc obținerea unei majorități constituționale (adică suficient de mare pentru a putea amenda Constituția) în scopul oficializării sistemului republicii (super)prezidențiale, la care au ajuns în fapt, dar care se află mereu sub presiunea deciziilor CCR”, spune Severin.

De fapt, Severin pune punctul pe ”i”: scopul acesta e, eliminarea unuia dintre ”poli”, definirea Executivului lărgit, de tip american sau francez prin includerea președintelui, și transformarea Parlamentului într-o simplă mașină de vot, la comanda Guvernului prezidențial.

De cealaltă parte, Severin dezvăluie situația PSD, un partid cu o conducere modificată, cu care chiar și Iohannis ”s-ar descurca bine și cu un guvern PSD”.

”Conducerea acestui partid s-a predat „statului subteran” și a adoptat ca doctrină oficială justițiar-populismul și euro-servilismul”, scrie Severin.

Temă pentru Congresul PSD: de ce i-a dat PSD-Ciolacu o mână MARE de ajutor lui Iohannis?
Și punctează din nou Severin: ”Virajele morale ale acestuia și mai ales presiunea bazei sale de masă, dar și o anumită orientare externă pro-americană, fac, însă, coabitarea cu el nesigură pentru guvernatorul unei colonii germane”.

Dar, atenție, tocmai legat de subordonarea germană, ”Liderilor pesediști, sau celor care îi țin de lanț, le-ar putea trece prin cap să procedeze la demiterea Președintelui, ceea ce, de astă dată, ar putea să le reușească”, subliniază autorul.

În concluzie, ”totul sugerează o cursă contra cronometru”. De ce asta? Din cauza grupării cu care se prezintă Iohannis - ” ”un guvern incompetent, iresponsabil, antinațional și anticonstituțional”.

”Președintele înțelege că o diferență de numai câteva luni cu privire la data alegerilor parlamentare va face imposibilă pentru partidul „guvernului său” (un guvern incompetent, iresponsabil, antinațional și anticonstituțional) evitarea unui eșec electoral major”, scrie Severin.

De aici graba președintelui, dar și aceste oscilații ale lui Marcel Ciolacu, care când vrea, când nu vrea anticipate.

De fapt, din analiza lui Severin rezultă un fapt clar: totul depinde de cei care țin lanțul.
Întreaga analiză a lui Adrian Severin o găsiți pe „Corect news”. 

Note de final:

Nota 1: Nu este sigur dacă absența la vot, respectiv neîndeplinirea cvorumului nu va fi interpretată de CCR ca o etapă de blocare a numirii premierului, altfel spus, în spiritul Constituției, nu în litera ei, ar putea fi considerată și socotită ca o ”cădere” în economia dizolvării Parlamentului.

Nota 2: Și ministrul Severin, șeful Departamentului pentru Reformă, dorea în 1990-91 o formulă de Parlament obedient Guvernului, dar s-a opus  bătrânul președinte al Senatului, Alexandru Bârlădeanu, același care a dat jos Guvernul Roman, ieșind din criza provocată de venirea minerilor, indecizia lui Iliescu și incapacitatea de dialog a cuplului Roman – Severin. În anii de început, dorind să-și impună voința, pe atunci tânărul și arogantul Adrian Severin a dezlănțuit un adevărat război cu Bârlădeanu. Care a răbdat, până a lovit decisiv. Apoi s-a retras, cu o mare și profetică dezamăgire, numită Ion Iliescu.