De Vitaliy Kovalciuk
Locurile de baștină ale lui Serghei Esenin, academicianului Pavlov și ale forțelor aeropurtate. Ce mai știm despre Reazan? Merită să venim aici, spre exemplu, în ziele de odihnă. Să facem o plimbare prin străzile liniștite cu case vechi de lemn, să rătăcim prin kremlinul din piatră albă, să tragem o fugă prin parcul orășenesc pentru a aprecia eforturile Societății Trezviei de la începutul secolului trecut. Ce nu trebuie să ne scape, călătorind prin vechiul oraș, aflați în materialul RIA Novosti.
Construcția prelungită a Kremlinului și biserica “în dizgrație”
Inima orașului este protejată de ziduri puternice, iar valurile de apărare sunt din secolul XIII. Kremlinul este înconjurat din trei părți de un râu, constituind o insulă.
La intrare suntem întâmpinați de o clopotniță, construcția căreia a început la sfârșitul secolului XVIII pe banii colectați de orășeni. Arhitectorul, invitat din Kostroma, a construit primul nivel, iar următoarele trei au fost finalizate doar la mijlocul secolului următor, iar de fiecare etaj au răspuns meșteri diferiți.
Catedrala locală a Adormirii Maicii Domnului seamănă foarte mult cu cea din Moscova. Ornamentele ciudate, săpate în piatră albă, pot fi privite la infinit.
Această capodoperă arhitecturală este o istorie aparte. Construcția a început în anul 1684, însă timp de trei ani meșterii au ridicat doar subsolul. Aceștia au fost schimbați cu alții, însă nu au reușit să facă prea mult lucru. Fiind finalizată în mare parte, construcția s-a prăbușit în 1692, probabil, din cauza unor erori de calcul.
Echipa cunoscutului atunci arhitector Iakov Buhvostov (unul din fondatorii stilului narîșkinski) au finalizat construcția și zugrăveala doar în 1702. O altă construcție din piatră albă a kremlinului poartă numele de “Palatul lui Oleg”, fiind în realtiate o casă arhierească. Nivelul doi este principal, fapt demonstrat de pervazurile frumoase. Acum aici se află muzeul de istorie naturală.
În apropiere se află o clădire cu două nivele din secolul XVII-lea, un hambar pentru păstrarea grânelor. În secolul XIX-lea aceasta a fost transformată într-un hotel. La o distanță mică se află și biserica Sfântului Duh, un locaș de piatră cu două turle din secolul XVII, unul neobișnuit nu doar pentru Reazan, dar și pentru Rusia.
Biserica a fost construit după interdicția impusă de patriarhului Nikon la construcția lăcașelor cu două turle.
"Casă mică, mezanin cu trei ferestre"
Așa își descrie casa părintească unul din cele mai cunoscute personalități originare din Reazan – Ivan Pavlov, fiziolog și primul laureat rus al premiului Nobel. Astăzi această casă face parte din muzeul memorial al academicianului.
În familia Pavlov au fost cinci copii. Odăile lor se aflau la nivelul superior al casei, iar jos se afla cabinetul tatălui, preot, dormitorul părinților, camera de zi, bucătăria și cantina. Mediul și traiul au fost restabilite cât mai aproape de realitate.
Pe lângă Ivan, de științe exacte erau interesați și ceilalți trei frați. Acest lucru se observă din odăile lor: un microscop, animale împăiate, fiole cu substanțe chimice, cărți. În curte este marcat terenul pentru jocul preferat al academicianului – Gorodki. Pe moșie există și un teren pentru croquet, un foișor, un monument al savantului.
În Casa Științei se află și câinele împăiat al lui Pavlov din Institutul de Medicină Experimentală din Leningrad și alte exponate care demonstrează realizările științifice a savantului.
Diferite căsuțe și casa pentru trezvie
În centrul Reazanului s-a păstrat și multe construcții de lemn din secolul XIX – începutul secolului XX, însă nu toate sunt într-o stare perfectă. Anume acestea oferă orașului o atmosferă aparte.
Pe bulevardul 1 Mai (Pervomaiskaya) nu scapă privirii casă cu obloane sculptate, diverse turnuri și imitarea coloanelor. Acum aici se află o grădiniță, iar la sfârșitul secolului XIX aici locuia negustorul Mihail Selivanov, proprietarul uzinei de beton și mozaic.
Strada Seminarskaya se remarcă prin două construcții de lemn: casa de raport al lui Ovsyannikov, care era vizitată des de poetul Serghei Esenin, și casa părintească a familiei Eropkin, care în secolul XIX au deschis primul atelier foto din oraș.
Familia Eropkin dădea cel de-al doilea nivel în chirie, unul din chiriași fiind funcționat Ivan Zabela, tatăl cântăreței de operă Nadejda Zabela, soția pictorului Mihail Vrubel. Perechea a locuit aici de două ori. Până mai recent cele două clădiri erau locuite. Acum, casa lui Ovsyannikov este pustiu din cauza stării avariate.
Cel mai bine s-a păstrat clubul de vară a Adunării Nobilimii în parcul orășenesc. Acest a fost construit în 1905, la inițiativa societății trezviei din Reazan, pentru ca toți cetățenii, îmbrăcați decent să poată petrece timpul frumos și fără băutură.
Pe terasă funcționat un mic restaurant și un bufet, în sală se aflau mese pentru jocuri în cărți. În perioada sovietici aici se afla Casa Pionerilor, iar acum – centru regional științific-metodologic al artei populare.
Ciupercile-spion și muzeul Forțelor Aeropurtate
Majoritatea vizitatorilor Reazanului trec prin parcul orășenesc pentru a vedea monumentul “ciupercile cu ochi”, amintindu-și de vechea vorbă locală: „La noi în Reazan ciupercile sunt cu ochi, sunt mâncate – ei privesc”.
În secolul XIV ciupercile jucau rolul de „spioni”. Localnicilor li erau interzisă călcarea și culegerea lor. Iată cineva observa că au fost călcate, știau – aici au trecut ostașii Hoardei de Aur.
Reazan este considerat patria Forțelor Aeropurtate
În oraș activează școala superiadă militară unde sunt instruiți ofițeri ai forțelor aeroportate. În apropiere se află și muzeul dedicat trupelor.