La clasa a II-a, spre exemplu, aproape 80 de procente dintre elevii din mediul urban au rezolvat sarcinile aferente competenței vizate la secțiunea Scriere.
În mediul rural, 62% dintre elevi au rezolvat aceeași sarcină. Se observă, așadar, o diferență de aproape 20 de procente. Și la secțiunea Citit s-au înregistrat diferențe.
”Oricum, în mediul rural școala este așa cum sunt rezultatele elevilor...Problema este că, indiferent de rezultatele elevilor, noi ne primim salariile, dar viitorul lor este afectat negativ chiar din prima zi când pășesc în școală. Știu că doare ce spun, dar nu e normal ce se întâmplă. Copiii vin la școală pentru a învăța conținuturi, comportamente, atitudini!”, a scris Romaniuc. Problema corelării salariului cadrelor didactice cu performanța obținută la clasă nu este nouă, iar discuțiile pe această temă sunt nenumărate și, aș putea spune, inepuizabile.
Lucrurile nu sunt deloc așa de simple precum ar vrea să pară la prima vedere. Și aceasta pentru că, în primul rând, trebuie să vedem ce înseamnă performanță. Nu putem spune că la țară se învață mai puțină carte decât la oraș sau că profesorii de la sate sunt insuficient pregătiți. În realitate, la sate sunt, de multe ori, oameni mult mai dăruiți și mai bine pregătiți decât la oraș. Dar despre ei nu se vorbește, pentru că în acele locuri oamenii nu știu să se promoveze.
Performanța poate să însemne aducerea unui elev de la 3 la cinci. Este mai ușor de realizat acest lucru decât să aduci un elev de la 9 la 10? Grea întrebare. Uneori, aducerea unui elev la nivelul de cinci poate fi infinit mai greu decât trecerea pragului de la 9 la 10.
Și atunci, cum poate fi cuantificată performanța? De ce un dascăl care se luptă cu lipsurile – sunt școli unde visul copiilor este să aibă o toaletă civilizată, spre exemplu – cu copii proveniți din familii dezorganizate, în care abuzurile sunt ceva, din păcate normal este catalogat drept ”slab” pentru că nu reușește să scoată olimpici din acei elevi?
Discuțiile despre salarii în funcție de performanță, în condițiile în care dascălii sunt nevoiți să stea cu mâna întinsă la părinți pentru hârtie sau markere este una care poate să aștepte… Sistemul are mult prea multe ”bube” care trebuie rezolvate. Cu siguranță, când se va pune accentul mai puțin pe hârtii și mai mult pe actul didactic în sine, lucrurile vor intra pe un făgaș normal.