CHIȘINĂU, 13 feb - Sputnik, Viktor Marahovski. A fost dat publicității raportul întocmit cu prilejul Conferinței de Securitate de la Munchen, care va începe în capitala Bavariei pe 14 februarie, scrie RIA Novosti.
Întrucât Rusiei i-a fost dedicat un capitol aparte, este clar că în Rusia va fi citit cu o mai mare atenție. Cu toate acestea, tema centrală a raportului este Occidentul. Sau, mai bine zis, dispariția lui - și cine se face vinovat pentru asta. Înainte de a răspunde la această întrebare, să vorbim pe scurt despre esența problemei.
”Raportul se numește „Westlessness” și pentru prima dată atât de răspicat este dedicat realității pe care cu multă reticență o acceptă experții europeni și americani. Anume că lumea se îndepărtează tot mai mult de Occident și sfidându-l își duce traiul fără acesta. Mai rău este că, totuși, Occidentul însuși „devine tot mai puțin occidental”. Și toate acestea sunt foarte rele, deoarece creează instabilitate, imprevizibilitate, retragerea valorilor democratice și alte nenumărate dezastre”.
Autorii deplâng lumea fără bombardamentele făcătoare de bine ale Occidentului: „În Siria, regimul Assad și forțele rusești bombardează în mod deliberat spitale și școli, iar crimele de război au devenit o aventură zilnică ... Recent, China, Iranul și Rusia au condus primele exerciții navale comune în Oceanul Indian și Golful Oman... În Libia, Turcia și Rusia acționează mai decisiv, iar instabilitatea din partea opusă a Mării Mediterane afectează tot mai mult Europa ... "Și așa mai departe.
În ceea ce privește Rusia, raportul se ghidează de conceptul care s-a născut în mentalul colectiv al comunității de experți occidentali din ultimii cinci ani. Vorbind mai exact, acest concept este generat de disperare. Pentru că, pe de o parte, toți experții știau cu tărie că Rusia era slabă și neimportantă, că tocmai fusese sfâșiată în bucăți și că era pe cale să se prăbușească. Pe de altă parte, toată lumea a văzut că Rusia sfâșiată respira cu încăpățânare și chiar se dezvoltă și nu se ruinează și nu alunecă în haos și chiar se implică pentru a apăra statele care erau deja predestinate lichidării - și chiar îi reușește.
Urgent, a apărut nevoia unui compromis pentru ca conceptul să se plieze cumva pe realitate. Ca urmare, a apărut o nouă viziune a Rusiei.
Cam începând din 2018, Rusia, (care este, desigur, o țară foarte slabă, cu multe probleme groaznice, care o afectează și o poate termina, însă în fruntea acestei Rusii foarte slabe se află Putin, un tactician de mare succes (el este întotdeauna un tactician și niciodată un strateg - de la an la an, de la un raport la altul găsim aceleași fraze despre modul în care Rusia lui Putin "a obținut succese pe termen scurt" și "a obținut un efect efemer"). În general, vicleanul tactician Putin reușește periodic să creeze iluzia unor victorii.
Iată că și în 2019, „jucând bine cărțile slabe, Rusia a obținut mai multe victorii diplomatice. În ciuda absenței schimbărilor în politica externă a Kremlinului, Rusia a fost din nou admisă la APCE, un membru NATO (adică Turcia - nota red.) a achiziționat sistemul S-400, iar Moscova s-a afirmat drept forță influentă în Orientul Mijlociu... Dar, cel mai important lucru este că președintele francez Macron a început să flirteze cu ea, chemând europenii să-și „revizuiască din temelie„ relațiile cu Rusia”.
(Apropo, este amuzant faptul că autorii raportului au considerat discursurile președintelui francez drept cele mai importante dintre reușitele Rusiei. Acest lucru însuși explică de ce „lumea respinge Occidentul”: acesta din urmă nu-i reușește să se îndepărteze de oglinda în care se admiră pe sine însuși, iar restul universului trece neobservat pe fundal.)
Dar în spatele aparentelor noastre victorii, desigur, se ascund slăbiciunile noastre. Să le enumerăm:
- În 2019, Moscova a organizat cele mai mari manifestații de protest împotriva lui Putin în opt ani, iar la alegerile din septembrie, în fața primăriei orașului Moscova, candidații pro-Kremlin au primit o lovitură serioasă.
- Conform sondajelor, numărul tinerilor care au intenția de a pleca a crescut.
- Conform sondajelor, numărul tinerilor care au încredere în președinte a scăzut - acum este de doar 55 la sută.
- Parteneriatul Rusiei cu China nu este de la egal la egal, având în vedere „influența crescândă a Chinei în Extremul Orient rus”.
Gata. Așa cum se poate observa cu ușurință, aceste probleme groaznice ale regimului Putin au fost trecute în raportul de la Munchen, cu o duzină de publicații despre Rusia, apărute în mass-media occidentale, etichetată conform aceleiași scheme plictisitoare. Ordinea de zi și interpretarea „traiului rusesc” sunt stabilite de un club minuscul de bursieri ruși din triunghiul „HSE - Carnegie Moscow Center - și gașca lui Navalnîi”. Ei acționează în calitate de organizatori de evenimente, tot ei sunt experți și tot ei adesea sunt eroii principali.
Bilanțul - iată că vine primăvara anului 2020, s-a produs o schimbare a guvernului, se derulează proiecte naționale, se pregătesc amendamente de modificare a Constituției - iar gășculița încă retrăiește emoțiile din selfie-urile de la protestele din Moscova, din august anul trecut. Și distribuie a lene un "mem" învechit cu "China cucerește Siberia".
... Deci cel mai interesant lucru din raportul de la Munchen nu este despre noi.
Cel mai interesant este motivul „declinul occidentalismului” despre care se plâng autorii textului.
Deci, înțelegerea exactă a ceea ce este Occidentul este împărțită în două și e împărțită ireconciliabil. Pentru unii, „populiștii creștini de dreapta”, Occidentul este o combinație de tradiții religioase, culturale și naționale. Pentru alții - „liberalii”, Occidentul este tot ce este în conformitate cu principiile democrației liberale.
Și populiștii de dreapta cred că Occidentul așa cum este distrus prin aducerea străinilor, purtători de coduri culturale fundamental diferite - și aceștia sunt aduși de elita liberală care se îmbogățesc pe seama ”dumpingului uman”.
Pe de altă parte, liberalii cred că Occidentul, așa cum este el, este distrus tocmai de către populiștii de dreapta care încearcă să-l transforme într-un fel de lume externă, sălbatică, iliberală, xenofobă și obscurantist-religioasă.
Desigur, Rusia lui Putin face ceea ce poate - dar totuși, nu ar fi putut realiza nimic fără complicii din interiorul Occidentului însuși.
... Iată ce aș dori să subliniez: ambele părți au cu siguranță dreptate.
În sensul că Occidentul, ca entitate civilizatoare și politică, reprezintă, desigur, o mulțime de culturi naționale și creștine care au dezvoltat de-a lungul secolelor propriile căi de soluționare a problemelor și de a schimba lumea.
Dar Occidentul, desigur, este și ideologia liberală creată acolo, care este împărtășită de majoritatea elitelor și a servit acestei elite drept instrument eficient pe parcursul a zeci de ani.
Și da, acum aceste două componente organice ale Occidentului au intrat în conflict. Deoarece liberalismul, care pune individul în prim plan, nu poate decât să încerce să înăbușe religia, tradiția și chiar simpla democrație, care suprimă indivizii prin voința majorității. Dar tradiția și democrația nu pot decât să încerce să înăbușească liberalismul, care împarte privilegii politice minorităților.
Dar ceea ce ar trebui să ne surprindă aici este faptul că părțile aflate în conflict nu doresc să se privească reciproc și să recunoască: ”Da, și aceștia suntem noi, acesta este Occidentul”. Și dimpotrivă - cu cât timpul va trece, cu atât mai tare se vor sfâșia reciproc pe seama steagului britanic. Deși este evident că acest lucru doar îi slăbește.
Așadar, tot ce le rămâne este să le dorim succes ambelor părți. Oricât de ciudat ar suna, dar „lumea fără occidentalism” este un loc mult mai puțin sângeros și mai sigur decât cel în care Occidentul a fost prezent și activ.