BUCUREȘTI, 24 ian - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Teodor Meleșcanu este ultimul rămas la vârful statului dintre cei care au făcut trecerea între perioada dinainte de 90 și cea ”democratică”. Se pare că era timpul să dispară – și au fost semnale lansate în ultima vreme, cu diverse făcături din afară și din țară.
Au apărut ”dezvăluiri” ale unui ambasador canadian, unuia american, deh, prietenii noștri și ai lui Meleșcanu, apoi au trecut la atac ”institute” care mănâncă banii statului și lovesc și în pagini de istorie și mai ales de realizări ale României. Evident, nu puteau să lipsească din ”ecuația” denigrării personaje care s-au remarcat doar prin denigrări și clovnerii penibile, „model occidental”, pe gustul unei pături a noilor generații.
Acestora le răspunde, surprinzător, Teodor Meleșcanu – dar, de fapt, este un răspuns adresat tuturor nulităților și haimanalelor, din țară și de afară. Este mesajul unei generații de intelectuali patrioți români, a căror singură vină este că NU au ieșit cu curaj să-și apere propria operă și a țării, lăsând să fie blamată de creaturile antepomenite. Cumva, propriile greșeli, lașități și chiar trădări se întorc ca un bumerang imposibil de stăpânit – și poate asta ar fi cazul să înțeleagă și Meleșcanu.
În mesajul său postat pe Facebook, Meleșcanu spune că nu are obiceiul să răspundă ”atacurilor “prietenilor” din politică”.
Aceste atacuri reprezintă un “modus operandi” al zilelor noastre ca ”persoane care nu au făcut nimic pentru țară și pentru societatea românească să lanseze atacuri asupra celor care și-au dovedit valoarea de-a lungul anilor și care, evident, constituie un motiv de frustrare pentru epigonismul lor”.
Formulând un răspuns pentru anume deputat Claudiu (Iulius Gavril) Năsui, Meleșcanu prezintă, prin intermediul unor ”scuze” mai multe adevăruri pe care noile generații le ignoră sau le desconsideră:
- ”îmi cer scuze că m-am născut în timpul războiului și că mi-am permis să supraviețuiesc acelei perioade de lipsuri, foamete, boli și tot felul de mizerii”.
Înțelege cineva azi ce a însemnat perioada 1945 – 1955? Ce a însemnat foamete, prigoană internă și externă – dar mai ales traumele unui război cumplit, a unor bombardamente, execuții, ocupații și exterminări? Înțelege oare cineva de azi ce înseamnă să îți păstrezi mintea întreagă, să faci o școală, să ai dorința și voința de a urma o carieră intelectuală de prim rang?
Citiți de spune Meleșcanu, mi se parte că e o completare la Marin Preda.
- ”îmi cer scuze că, supraviețuind, am înțeles de copil că părinții, în afara de iubirea lor și educația de bază, cei 7 ani de acasă, nu aveau ce să îmi ofere și m-am năpustit asupra învățăturii, școala fiind singura alternativă la sărăcia în care se zbătea România pe atunci”.
- îmi cer scuze că am fost un student eminent, că am absolvit un doctorat pe vremea când, pentru a obține un doctorat nu aveai nevoie de banii lui tata, ci doar de muncă, inteligență, sacrificiu și dedicare.
Apoi, ce înseamnă, de fapt, noua generație politică, față cu cei care, acum 30 de ani, au ținut cum au putut frâul statului, în condițiile în care calul era biciuit din afară și din țară? Înseamnă o generație venită pe banii părinților, îmbogățiți din afaceri dubioase – și care azi dă lecții.
Iată comparația expusă de Meleșcanu:
- ”îmi cer scuze că de cincizeci și cinci de ani muncesc în țara mea și pentru țara mea, nu pentru firma lui tata, nici pentru alte afaceri cu statul român, că nu am vândut mărfuri statului român la prețuri supraevaluate, ca să mă îmbogățesc fraudulos”.
- ”de cincizeci și cinci de ani muncesc pentru țara mea și plătesc taxe și impozite contribuind la fondul de pensii timp de peste o jumătate de veac, inclusiv în prezent”.
- ”pensia mea “specială” este câștigată prin munca pusă în slujba statului român și nu la firma lui tata. Firmele care fac afaceri oneroase cu statul căpușează statul, nu cei care muncesc pentru stat și plătesc cinstit taxe și impozite”.
- ”îmi cer scuze că am muncit mult, conform competențelor și puterii mele de muncă: am muncit ca diplomat (nu ca “politruc” - vă recomand să consultati DEX-ul pentru a înțelege sensul cuvintelor pe care le folosiți), ministru, director SIE, dar și ca profesor universitar la universități de stat și particulare”.
- ”îmi cer scuze că vă simțiți umilit de competențele mele”.
Mai spune Meleșcanu un fapt mai puțin cunoscut – ”spre deosebire de tatăl dumneavostră, tatăl meu a decedat când eu aveam 12 ani și nu a avut nicio firmă care să îmi plătească școli și la care să mă angajeze”.
Nu știu cine realizează ce însemna să rămâi fără tată, fără capul familiei la 12 ani, în anii 50? Sincer, la oricâte filme actuale cu ”mizerii umane” v-ați uita, nu aveți cum să înțelegeți.
”Ce am făcut eu pentru România puteți citi pe Wikipedia și dacă nu vi se pare edificator, vă recomand cartea “Diplomația - Politica externă a României 1992 - 1996; 2017-2019”, pe care am publicat-o de curând și unde veți găsi date și documente oficiale, nu vorbe fară acoperire și calomnii așa cum emiteți dumneavoastră”, mai scrie Meleșcanu.
În fine, despre șmecheriile familiei acestui individ puteți citi în presă – și mai sunt chestiuni de descoperit, pentru că e interesant cum cineva fuge în SUA la finele anilor 80, iar când revine, în 1990, face afaceri cu statul și cu americanii în domenii care implică chestiuni de comunicații și militare. Vorbesc de tatăl individului, baza acestui ”rebel”, ”justițiar”, ”anticomunist” și promotor al curentului ”muie”.
Important nu e insul în cauză, ci răbufnirea lui Meleșcanu – diplomat de prim rang, om de servicii, om politic; extrem de important acest mesaj al unei generații din care prea puțini mai există ca să se revolte. este– este istorie trăită, care nu are
Pe acești oameni s-a creat cea mai fastă perioadă a dezvoltării României, anii 1968 – 1985 – și pe care personaje precum deputățelul menționat încearcă să o anuleze din memoria pozitivă a românilor… pentru că trebuie! Șansa României trebuie să fie alienarea totală, avortul generalizat, anularea și iconoclasmul tuturor valorilor naționale.
Merită citit și recitit mesajul lui Meleșcanu – este un fel de vaccin împotriva unor microbi gen năsui.
Am titrat ”Meleșcanu iese din scenă”. Da, e cazul, e vârsta – dar iese cum scriam, ”superb”, ceea ce mă face să uit propriile mele supărări față de el - și alții ca el - pentru ceea ce scriam mai sus: ”propriile greșeli, lașități și chiar trădări care se întorc ca un bumerang imposibil de stăpânit” împotriva lor și, din păcate asupra viitorului României.