MOSCOVA, 27 dec – Sputnik, Irina Alksnis. Fostul ministru al Afacerilor Externe al Austriei Karin Kneissl a oferit un interviu agenției RIA Novosti în care a declarat că Europa a pierdut aproape 20 de ani în zadar, nesusținând ideile lui Vladimir Putin expuse într-un discurs rostit în Bundestag după atentatele din 11 septembrie 2001.
În cuvântarea sa, președintele a pus accentul pe situația Rusiei în calitate de putere europeană, a cărei părere nu este luată în considerație în Europa când se iau cele mai importante decizii. Atunci el a îndemnat să se renunțe la clișeele războiului rece și stabilirea unor relații de parteneriat egale cu Moscova.
Comentariile lui Kneissl consună cu cele dintr-un articol recent al fostului ministrul de Externe al Franței, Hubert Védrine. În materialul său el acuză Occidentul de faptul că a fost „orbit de propria mândrie” în decursul mai multor ani și nu s-a interesat deloc de viitorul relațiilor sale cu Rusia. În acest fel, Europa s-a trezit într-un cerc vicios din care ar putea ieși doar “conștientizând ce fel de relații are nevoie cu marele său vecin și să se lămurească dacă SUA au dreptul să le revizuiască”.
În Rusia astfel de declarații ale foștilor oficiali occidentali sunt tratate cu o neglijare indulgentă, adică – unde ați fost și de ce ați tăcut atunci când ați ocupat funcții înalte.
Totuși, în ambele cazuri reproșurile nu sunt juste.
Karin Kneissl a fost acuzată periodic de „rusofilie”, dacă nu chiar de o activitate în favoarea Moscovei în timpul aflării în funcție. Fiind ministru al Afacerilor Externe, a promovat deschis o politică de stabilire a unor relații constructive cu Rusia. În vara anului trecut, în vizorul întregii lumi și a criticilor antiruși a ajuns nunta ei, la care Vladimir Putin a fost un oaspete de onoare.
În ceea ce-l privește Hubert Védrine, situația lui a fost ceva mai interesantă.
În ultimele două decenii ale acestui veac politica europeană a devenit una minoră în ochii Rusiei. Îndeosebi, acest lucru este vizibil în cazul Franței. O putere mondială influentă s-a transformat într-un satelit al Germaniei, iar președinții care s-au perindat, al cărui nume publicul străin nu reușea să-l rețină, au devenit niște parteneri docili ai Angelei Merkel. Nu a rămas decât o nostalgie după titanii politicii celei de-a cincea republici.
Iată că Hubert Védrine aparține anume acestei epoci. Reprezentantul unei dinastii politice, un diplomat de carieră, un susținător al președintelui François Mitterrand, ministrul de Externe între 1997-2002 și o minte lucidă, potrivit altor reprezentanți ai establishmentului național. Védrine, aflat la o vârstă de peste 70 de ani, de 15 ani a renunțat la orice activitate politică, concentrându-se pe consiliere și publicistică.
Per ansamblu, Hubert Védrine este o personalitate politică cu pondere. La ajutorul și consilierea lui au apelat toți președinții din ultimii ani. Mai mult decât atât, gurile rele afirmă că anume influența lui Védrine a jucat un rol major în întoarcere lui Macron cu fața spre Moscova.
Fostul șef al diplomației franceze a promovat consecvent ideea necesității restabilirii relațiilor cu Rusia. Ultimul său articol nu este prima manifestare de acest fel. Vara trecută el și-a exprimat o idee similară în ziarul Figaro. Cel mai important este faptul că Védrine nu își întemeiează poziția pe niște considerente umanitare, ci pe interesele naționale ale Franței.
În opinia lui, e nevoie de o înțelegere cu Rusia nu pentru că ar fi bună și pedepsită pe nedrept, ci pentru simplul fapt că există – e prea mare și prea influentă pentru a putea fi ignorată. Occidentul a făcut o prostie când a mers pe calea care a ales-o și acum este nevoit să facă față consecințelor. În același timp, pentru Paris este important să preia inițiativa, în caz contrar, acest lucru îl va face Trump, care “va relansa relațiile dinamice între SUA și Rusia, fără să ia în considerație interesele Europei”.
În noul său material Védrine sprijină politica lui Emmanuel Macron și apelează din nou la rațiune. Nu are nicio importanță dacă Putin este rău sau bun, important este ca SUA și statele europene prin politica lor anterioară în raport cu Rusia au ajuns într-un „impas lipsit de orice sens”. Acum Franța are o șansă să scoată din această situație nu doar pe sine, dar și tot Occidentul – “și ar fi o prostie să nu o facă”. Printre rânduri putem citi că în cazul în care se va reuși acest lucru, Parisul s-ar consolida pozițiile pe arena internațională.
Toate aceste lucruri le scrie un om cu o reputație de persoană pragmatică, patriot francez și susținător al suveranității naționale. Totodată prin aceste declarații el nu încearcă să se bată cu capul de pereți, ci susține prin autoritatea sa vectorul promovat de actuala conducere a țării.
Ar fi corect să remarcăm că situația lui Hubert Védrine și Karin Kneissl se deosebesc vizibil de cei despre care se poate spune ironic “toți devin deștepți când pleacă din funcție”.
Totuși și acum istoriile anterioare apar într-o altă lumină. Atunci pentru mulți în Rusia astfel de declarații ale foștilor oficiali occidentali păreau inutile și lipsite de orice sens. Tentativele Moscovei de a ajunge la urechile partenerilor europeni erau apreciate ca o politică jignitoare, umilitoare și ineficiente pentru țară.
Cu toate acestea a devenit evident că Rusia și-a atins scopul.
Tot mai multe state descoperă că Kremlinul a avut dreptate atunci când ani la rândul spunea: nu trebuie neapărat să iubiți Rusia – iubiți-vă, mai întâi de toate, pe voi înșivă (începând cu respectarea propriei suveranități) și atunci ne va fi mai ușor să ne înțelegem.