Societate
Știri de ultimă oră din societate, cazuri sociale, probleme, asistență socială, viața de zi cu zi, evenimente publice, culturale, viața de la țară, din cartier, prognoza meteo

Alex Cumpănașu, gest emoționant – ”pentru prima dată în viață” – dedicat Alexandrei!

”Sunt isterici, se agită / își acoperă urmele toate / Însă frica este-o urmă / ce le domină azi viața / Iar eu îi pândesc, din umbră”
Sputnik

BUCUREȘTI, 25 dec - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Sufletul bătăliei pentru aflarea adevărului în cazul fetelor dispărute de la Caracal, Alexandru Cumpănașu abandonează pentru o clipă stilul dur – și se transformă într-un poet sensibil.

Noi dezvăluiri privind dosarul Caracal: „Luiza şi Alexandra nu sunt moarte” - probe

”De Crăciun suntem cu gândul la tine, îngerașul nostru, al tuturor românilor!”, scrie Cumpănașu, mărturisind ”nu am putut dormi noaptea trecută și am stat de vorbă, din nou, cu tine - doar că acum mi-am transpus trăirile într-un poem, pe care îl public aici”.

Cumpănașu îi transmite Alexandrei să fie ”puternică și curajoasă”, asigurând-o că ”mama, tata și cu mine te vom găsi și te vom iubi mereu”!

”Pentru prima dată în viață public un poem – o latură pe care nu am făcut-o publică niciodată”, scrie Cumpănașu – ”este modul meu intim de a refula în fața celor mai grele momente”.

Dar acum, de Crăciun, Alex Cumpănașu își dezvăluie această latură intimă, tainică, spunându-i Alexandrei că ”meriți să îl împărtășesc cu milioanele de suflete care te iubesc”.

Și, într-adevăr ”poemul” scris de Alex Cumpănașu, ”Îngerul din vis”, este chiar o reușită poetică, un text de o sensibilitatea rară. Merită citit, așa că îl reproducem mai jos:

Îngerul din vis

Într-o zi de iarnă tristă

Cu un crivăț ce bătea,

Nu simțeam a sa putere,

Ci pe tine te simțeam        

Tristă, calmă, te uitai

Către mine cu reproșuri:

"Haide-odată, ce mai stai"?

Încercam să îți răspund,

Să îți dau o-mbărbătare,

Să mă simți că-ți sunt alături,

Drag copil și dragă floare

Glasul tău de îngeraș

Răscolea totul în mine,

Răbufneam a neputință,

Ca un nimeni, ca un laș

Fiindcă n-am putut să fiu,

Cel menit să te salveze,

Ș-ai rămas aceste luni,

Tot în iadul unor brute...

Mi-aș dori mai mult să simt

Un cuțit înfipt adânc,

Decât simpla ta privire,

Suferind și reproșând!

Nu mai știu ce să-ți promit,

Nu mai știu ce să mai sper,

Nu te părăsesc vreodată,

Înger drag, pierdut în cer...

Nu pot accepta ideea,

Ce cu forța mi-e indusă

A plecării-ți voluntare

Către chin și suferință

Voi lupta până la moarte

Pentru tine, draga mea

Copilaș al României,

Un exemplu și o stea

Ne-ai călăuzit pe toți,

Cu curajul tău nebun

Spre o Românie nouă

Mândră, demnă, în picioare

Am fost orbi - și încă suntem,

Nu vedem nici suferința,

Nici sclavia, violența...

Mi-aș dori atât de mult

Să te știu acasă azi,

Cu Irina, Teo, Nelu și cu alți,

Ce ți-s dragi

Să te aud din nou râzând,

Hârjonindu-te în joacă,

Să te-alinți în siguranță,

Protejată de părinți

Oridecâte ori vorbim,

Te simt cum încerci să-mi dai

Câte un indiciu despre

Cei ce-ți sunt acum călăi

Iară vina ce mi-o port

Că nu înțeleg ce-mi spui

Nimeni nu mi-o poate lua,

Nici durerea din piept...

Ai adus în mine forța

Unui om ce-a devenit

Peste noapte un călău..

Al brutelor ce te-au rănit!

Sufletul mi-ai curățat

Și l-ai scos din adormire

Din comodul trai ce-aveam

Ca un sclav în devenire

Nu vedeam răul din jur

Nu vedeam răul din mine

Tu ai scos la suprafață

Tot ce-i rău și este bine

Milioane de români

Te admiră în tăcere,

Îți simt sufletul distrus

Și se roagă pentru tine

Nu știu cum de încă poți

Să-mi transmiți din când în când

Câte-un gând și-o mângâiere

Că voi reuși luptând

Ești doar un copil și totuși

Dumnezeu te-a construit

Să ne dai la toți curajul

Ce nici nu am bănuit

Un exemplu de putere,

De voință și de forță,

Răsplătit cu neputința

Unui stat corupt și-nfrânt

Nu-ți ascund că uneori

Plâng și-mi urlu disperarea,

Însă îmi revin și lupt

Pentru că știu că m-aștepți

Te voi căuta pe veci,

Drag copil nefericit

Chinuit de unii care

Au satana în a-l lor piept

Scumpă Alexandra noastră

NOI, cu toții te iubim,

Te vom căuta și-n stele

Așteptând un semn divin

Până atunci eu îți promit

Că-i voi pedepsi pe toți

Fără milă sau regret,

Până când vor implora

Mila TA, al TĂU decret!

Mama, tata și cu mine

Și o țară-ntreagă, aproape

Îi vom prinde pe nemernici

Și-i vom chinui cum nici

Diavolul când i-a creat

Nu i-a obosit din bici

Chiar de uneori resimt

Neputința și chiar vina

De a te salva, eu știu

Că există Dumnezeu

Ce-mi va lumina cărarea

Către tine, îngerul meu

Până atunci gheața se-așează

Peste suflet și pământ

Sap, adulmec și îi simt

După mirosul ce-l lasă

Al fricii ce-ncet cuprind

Știu că vin, că sunt aproape

Că voi năvăli năprasnic

Sunt isterici, se agită

Își acoperă urmele toate

Însă frica este-o urmă

Ce le domină azi viața

Iar eu îi pândesc, din umbră

Simt privirea ta din nou,

Mă apasă și mă doare

Nu mă ceartă, nu mă strigă

Pare doar o resemnare

Este blândă, calmă, fermă

Într-un fel, liniștitoare

Nu accept vreodată însă

Să te cred pierdută-n zare

Doar rezistă, ai răbdare!

Nu cedez, știu unde ești

Te voi regăsi curând

Și te vom iubi cu toții,

Milioane pe pământ!”