Centrul analitic al RAND Corporation a descoperit un punct vulnerabil al Armatei SUA. Specialiștii Institutului au ajuns la concluzia că artileria de câmp a Statelor Unite cedează în fața celei rusești.
Astfel, lista domeniilor de dezvoltare tehnico-militară a fost completată cu încă unul în care profesioniștilor americani recunosc că Rusia îi surclasează. După cum știți, militarii și experții americani sunt preocupați în special de subiecte precum războiul electronic, apărarea aeriană, armele hipersonice, construirea tancurilor și chiar spațiul cosmic.
Asistăm la prăbușirea unuia dintre cele mai interesante și populare mituri din perioada hegemoniei absolute a Statelor Unite. O mare parte a lumii credea cu sinceritate că această stare de lucruri va continua mereu - din cauza superiorități nete a americanilor în comparație cu restul lumii. Mai ales că în vizor erau anume realizările din domeniul științific și tehnic (adică militar-tehnic).
Trebuie să recunoaștem că la acel moment - acum 15-20 de ani - un asemenea punct de vedere părea destul de logic.
Știința modernă a avansat atât de mult încât a devenit prea complicată și costisitoare. Astfel s-a încetățenit părerea că în absența sau pierderea competențelor într-un anumit domeniu cheie de cunoaștere, o țară este împinsă la marginea istoriei - definitiv, deoarece pur și simplu nu va mai exista șansa de a reduce decalajul. În aceste condiții, Statele Unite, super-avansate și extrem de bogate, au investit enorm de mult în știință, inclusiv în achiziționarea de ”creiere” din întreaga lume - și, ca urmare, în dezvoltarea militară, bazată pe realizări de ultimă oră.
Puteți înțelege acum de ce atât de mulți oameni erau convinși că într-o astfel de situație avantajul Washingtonului păra insurmontabil și etern. Cel mai interesant este că experții și înalții demnitari americanii au crezut ei înșiși în acest lucru, bazându-se pe această convingere politica propriului stat.
RAND Corporation scrie direct despre cauzele problemelor actuale în domeniul artileriei: de la începutul anilor 2000, armata americană s-a concentrat în lupta cu rebelii, iar aviația a devenit principala forță pentru ei.
Formatul obișnuit de luptă al Pentagonului și NATO din ultimele decenii este bine cunoscut:
- a) bombardează infrastructura militară (și, în același timp, cea civilă), dar și structurile militare mari ale unui stat-proscris. Întrucât nu exista un sistem eficient de apărare aeriană împotriva americanilor, nu a existat vreo amenințare serioasă pentru piloți.
- b) apoi, prin intermediul raidurilor aeriene sau a unor mici operațiuni terestre (din nou, cu sprijinul elicopterelor și avioanelor) să distrugă centrele de rezistență în care aborigenii înapoiați aleargă cu Kalașnikovul în mâini.
Totuși, o astfel de abordare a dus (brusc - pentru Washington) la apariția unor consecințe neplăcute. În special, experții de peste ocean afirmă că eficiența artileriei lor a scăzut și este inferioară celei rusești. Acest lucru s-a întâmplat din cauza unei reduceri semnificative a experienței artileriștilor americani, fiind implicați tot mai puțin și din cauza dezvoltării active de către Moscova a armelor moderne de artilerie, incluzând obuziere puternice, lansatoare multiple de rachete și rachete balistice.
Realitatea a confirmat încă o dată că nimic nu este etern și că niciun imperiu, oricât de puternic ar fi, nu poate să se afle mereu la înălțime, inclusiv în sfera militară.
Acest stereotip s-a prăbușit din diverse puncte de vedere. Există exemplul Chinei, care a profitat de poziția sa de „Atelierul de lucru manual al lumii” pentru a-și dezvolta propriile școli științifice, tehnologice și apoi militar-tehnice. Există exemplul Moscovei, care a mizat pe descoperiri punctuale în mai multe domenii strategice - și acest lucru s-a bucurat de succes, transformând Rusia într-un lider mondial în domeniile respective. Există, până la urmă, și exemplul Coreei de Nord, ale cărei eforturi în domeniul științei rachetelor au făcut obiectul ridicolului de mai mulți ani - până când a devenit clar că Pyongyang-ul a reușit. Acum nu le vine a râde nimănui, în special japonezilor și americanilor.
Fără îndoială, Pentagonul, care urmărește majorarea bugetului și fondurilor alocate pentru dezvoltarea armelor, examinează acest semnal de alarmă lansat de experții militari americani. Doar că acest lucru nu anulează faptul că experții au dreptate atunci când constată realitățile și punctele slabe ale mașinăriei militare americane.
Însă problema constă în faptul că anterior, în perioada hegemoniei globale, sistemul american a moștenit încă o vulnerabilitate critică - lipsa de cumpătare în procesul de cheltuire a banului public și randament scăzut în obținerea unor rezultate concrete.
Desigur, RAND Corporation și alte „think tank-uri” apropiate Pentagonului vorbesc despre aceste lucruri mult mai rar și pot fi înțelese. Nu are niciun sens să-și taie creanga de sub picioare.