Editorial de Ghevorgh Mirzayan
Pe data de 10 decembrie, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a întreprins o vizită la Washington, la invitația omologului său american Mike Pompeo. Lavrov s-a întâlnit nu doar cu secretarul de stat, ci și cu președintele american Donald Trump. Ministrul și președintele au avut ceva de discutat - atât subiecte populare, cât și probleme reale și perspectivele relațiilor.
De ce a fost necesară această întâlnire
La prima vedere, întâlnirea pare să nu fi fost conformă uzanțelor diplomatice. Lavrov, fiind ministru de Externe al Rusiei, ar fi trebuit să se întâlnească doar cu omologul său american, nu și cu președintele. Cu toate acestea, regula protocolară a fost încălcată nu doar de americani, dar și de ruși (să ne amintim de întâlnirea dintre Putin și Pompeo din luna mai a acestui an). Președintele se întâlnește personal cu un ministru de Externe doar în cazul în care aceștia cu adevărat au ce să discute sau când omologul său (un alt șef de stat) nu poate veni. Și, așa cum a menționat în mod pertinent Sergei Lavrov, comunicarea este utilă, iar comunicarea este întotdeauna mai bună decât absența ei. Mai ales în această perioada destul de dificilă pentru relațiile bilaterale.
Evident, nu toată lumea este de acord cu el. Adam Schiff, președintele Comisiei Informații a Camerei Reprezentanților (unul dintre principalii promotori ai procesului de demitere a lui Donald Trump), s-a dezlănțuit într-o postare plină de revoltă pe Twitter, în care critică chiar faptul întâlnirii celor doi.
”Dușmanii sunt invitați la noi, aliații nu sunt lăsați... Astăzi ei pot sărbători succesul propagandei ruse”, a declarat Schiff.
De asemenea, și presa americană și-a manifestat nemulțumirea - și asta pentru că întrevederea s-a desfășurat cu ușile închise, departe de ochii presei.
Dacă e să discutăm despre esența negocierilor, atunci, potrivit lui Trump, aceasta a fost o „foarte bună întâlnire cu ministrul Afacerilor Externe și reprezentanții Rusiei” la care părțile au discutat mai multe chestiuni. Este vorba de perspectivele comerțului bilateral, chestiunea Iranului, Coreei de Nord, a Tratatului INF, a controlului armelor nucleare, precum și ingerințele în alegerile din America. Ingerințe care, cel mai probabil, nu a fost discutate în mod serios (bine, ce ar fi de discutat?), dar pe care Trump nu ar fi putut să nu le includă în lista subiectelor, deoarece altfel Congresul și presa democratică l-ar ”mânca de viu”.
Pe de altă parte, a existat un subiect pe care Trump nu l-a pomenit intenționat - din același considerent de a nu fi devorat de democrați. Este vorba despre Ucraina, asupra căreia, potrivit Congresului, Trump face presiuni pe toate căile, dorind să o folosească pentru atingerea obiectivelor sale de politică internă și externă.
Un șir de experți se arată convinși că președintele american este gata să ”vândă” Moscovei refuzul SUA de sprijin real Kievul în schimbul unor concesii în alte chestiuni (a se vedea cazul Iranului, Coreea de Nord și, de asemenea, Siria și China care nu sunt menționate în listă). Iată de ce, Trump a fost cu siguranță foarte curios să afle de la Sergei Lavrov despre bilanțul summitului ”normand”. Nu atât despre textul comunicatului, cât despre modul în care este perceput Zelenski de autoritățile ruse, după întrevedere și după mai multe ore de negocieri, și cum este apreciată capacitatea acestuia de a ajunge la un acord. Și să nu audă acest lucru de la Pompeo, cu care lavrov a discutat subiectul în cadrul întâlnirii bilaterale, ci personal din gura ministrului rus.
Nevoia de a discuta chestiuni mai simple
Este de remarcat că mass-media și experții de ambele părți au pus accent pe chestiunile de pe agenda negocierilor. Americanii, bineînțeles, au stors tot soiul de sensuri din chestiunea așa-zisei ingerințe ruse în alegerile din SUA. Au întors pe o parte și pe alta oferta lui Lavrov cu privire la declasificarea corespondenței purtate prin canale închise etc. Acest subiect, potrivit jurnaliștilor americani, se bucură ce cel mai mare interes din partea cititorii lor.
„La Washington, șeful diplomației ruse își susține nevinovăția în chestiunea ingerințelor în alegeri”, titrează ”Politico”.
În versiunea engleză, aceasta apare ca ”pleads innocence” - o frază folosită de un acuzat în timpul unui proces de judecată. Este clar că, în opinia presei americane, Lavrov a și fost la un proces - al cetățenilor Statelor Unite.
Judecând însă după textul conferinței de presă al lui Lavrov și a accentelor puse de jurnaliștii ruși, se pare că Moscova a pus accentul pe discutarea problemelor ce țin de control al armelor. În primul rând, pe prelungirea celui mai recent Tratat cu privire la reducerea armamentului strategic ofensiv (START-3). Rusia îi propune Americii să aleagă orice opțiune de prelungire a acestui acord până la sfârșitul acestui an, pentru a nu întârzia până în 2021, când acesta expiră.
Chestiunea armelor strategice ofensive este cu siguranță mult mai importantă decât ingerința Rusiei în alegerile americane din 2016, cu toate acestea, nu ar trebui să fie cea mai importantă în procesul de negocieri. Este important și necesar să se discute despre reducerea numărului de rachete care nu vor zbura niciodată (pentru că dacă vor zbura, acesta va fi sfârșitul întregii omeniri), dar această discuție nu contribuie la apropierea dintre Moscova și Washington.
Pentru a depăși această criză în relațiile bilaterale sunt necesare acorduri și înțelegere reciprocă nu doar în chestiuni de maximă importanță, ci pe chestiuni mai simple, cotidiene, cultivând astfel încredere și conștientizarea beneficiilor reale de pe urma cooperării cu Rusia. În chestiuni precum Siria, Ucraina, Coreea de Nord și chiar Iranul cu China. Adică probleme relevante ale relațiilor internaționale, în care Rusia și Statele Unite au anumite interese comune.
De fapt, Trump - fiind o persoană pragmatică - este pregătit pentru o astfel de discuție. Și, deja de mult timp, arte o listă proprie de doleanțe.
Sprijin în procesul de ”denuclearizare” și presiune diplomatică asupra Coreii de Nord, o oarecare diminuare a cooperării strategice ruso-chineze, măsuri de reducere a influenței Iranului în Siria și în întregul Orient Mijlociu, modus vivendi în Ucraina.
Desigur, multe dintre aceste chestiuni Moscova nu este pregătită să le discute - pe de o parte din cauza condițiilor inacceptabile, pe de altă parte - din cauza incertitudinii privind capacitatea lui Trump de a impune posibile acorduri trecând peste „cruciații democrați” din Congres. Cu toate acestea, calea, după cum știți, poate fi parcursă doar de cel care pornește la drum. Și pentru a o urma nu trebuie să te judeci și să înjuri, este nevoie de întâlniri mai dese și de mai mult dialog.