CHIȘINĂU, 6 dec - Sputnik, Viktor Marahovski. În mass-media occidentală este discutată intens o știre de senzație: în Franța a fost identificată o bază de diversioniști ruși, informează RIA Novosti.
NBC anunță că: "Agenții ruși pregăteau un atac din ”bârlogul asasinilor din Alpii francezi”, anunță reprezentații serviciilor de inteligență". The Telegraph: ”Spionii ruși au folosit Alpii francezi drept ”tabără de bază” pentru atacurile din Marea Britanie și alte țări” și așa mai departe. Toate titlurile pomenesc proaspătul articol apărut în Le Monde.
Esența articolului: surse anonime ale publicației anunță că serviciul rus de spionaj dispunea de o bază situată în Savoia Superioară (o regiune muntoasă din Mont Blanc, Lacul Annecy, cu stațiuni balneare). Acolo, potrivit surselor, în perioada 2014-2018 au fost fost cel puțin 15 angajați ai GRU, inclusiv binecunoscuții Petrov și Boșirov. Din Savoia, acești agenți mergeau în Uniunea Europeană pentru ”a omorî și a face sabotaj”. În același timp, publicația precizează cu modestie că serviciile de informații occidentale nu au reușit să detecteze și să confiște „arme sau orice probe”. De asemenea, nu au reușit să descopere urme de ”ucideri și diversiuni” în Franța.
Dar există motive să credem că anume de aici a fost aplicată lovitura în inima Marii Britanii - otrăvirea lui Skripal în Salisbury. Tot de aici au atacat și Bulgaria (otrăvire monstruoasă a trei persoane în 2015, a fost folosit Noviciok, victime nu sunt) și Muntenegru (tentativă monstruoasă de lovitură de stat, victime nu sunt, lovitura de stat nu s-a produs).
În general, avem în fața noastră o nouă rundă de "highly likely"(foarte probabil - n.r.), din care, s-ar părea, este deja imposibil să stoarceți ceva nou (cu excepția întrebării din ce în ce mai acute, ce fel de ”noviciok” teribil este acesta, cu care rușii otrăvesc oamenii de ani de zile și cu toate acestea rămân în viață).
... Ce este cu adevărat interesant aici.
Mesajul în sine că un oarecare serviciu special avea o bază pe teritoriul unei alte țări, dar nu mai există de mult timp, este o știre despre nimic. În lipsa ”oricăror probe”, totul poate fi redus la constatarea că timp de patru ani o anumită regiune a fost vizitată de 15 persoane.
Adică, la prima vedere, în general nu este clar cum poate fi folosit acest lucru și împotriva cuiva. Cu toate acestea, există niște nuanțe.
Mai întâi de toate, nimeni nu ascunde că aceste scurgeri de informații a fost făcut intenționat în preajma viitoarei întâlniri de la Paris în format normand privind chestiunea Donbasului, cu participarea Franței, Rusiei, Germaniei și Ucrainei. Despre acest lucru vorbește deschis într-un comentariu pentru Deutsche Welle un expert al unui think tank din Praga, dubios, dar cu autoritate, finanțat de Comisia Europeană: "Scurgere de informații ar putea fi un semnal direct pentru Kremlin. Nu cred că este o coincidență".
În al doilea rând, după cum remarcă aceeași publicație, președintele francez Emmanuel Macron a căutat recent să reducă tensiunile în relațiile cu Rusia și, în general, să restabilească cooperarea normală. Cu toate acestea, acum Guvernul francez "trebuie să protesteze și să expulzeze diplomați ruși". Și acesta va fi ”asul lui Macron”, pentru că ”va arăta că Franța nu este naivă”.
Adică, mai pe scurt, Macron este presat puternic în acest moment pentru ca, în loc de negocieri pașnice în chestiunea Donbasului, să expulzeze diplomați ruși (așa cum tocmai a procedat Germania în legătură cu o altă ”știre de senzație amânată” despre uciderea unui luptător cecen), să înceapă să facă scandal și să deturneze procesul de apropiere cu Rusia. Pentru că anume așa procedează bărbații adevărați, pentru că Rusia respectă doar puterea și chestii de acest fel.
Așadar, în acest caz, probabil că președintele francez este principala țintă și victimă a acestor atacuri mediatice.
Mai ales că Le Monde este cunoscut de multă vreme pentru atacurile continue asupra lui Macron - acesta îl iubește la fel cum îl iubește New York Times pe Donald Trump. În versiunea franceză, lipsa de dragoste a publicației față de președinte este chiar mai acută, deoarece iese la iveală o vendetă personală. Chestia este că unul dintre deținătorii pachetului de control al ”Le Monde” este un oarecare Matthieu Pigasse.
Mai degrabă, pentru noi acesta nu reprezintă nimic. Dar în Franța soarta sa tragică a fost urmărită cu interes mulți ani la rând. Cândva el a fost cel mai tânăr conducător, partener al băncii Lazard, la fel cum Macron a devenit mai târziu cel mai tânăr partener al lui Rothschild.
Presa franceză discută de mult timp despre lupta acerbă a doi wunderkinzi.
Pe scurt: în 2010, Macron a încercat să-l alunge pe Pigasse de ”Le Monde”, dar Pigasse a învins. La rândul său, Pigasse în 2012 avea să devină un guru financiar sub președintele socialist Hollande, dar apoi Macron a învins. Și așa mai departe.
În general, înaintea noastră este și un episod al unei lungi saga despre bătălia bancherilor tineri și neliniștiți, reprezentând două case la fel de respectate - Rothschild și Lazar. Răzbunare, ambiție, intrigă.
În această luptă, nu este ratată nicio ocazie de a-și pune adversarul într-o situație ambarasantă. Însă în acest caz este îmbinat utilul cu plăcutul.
Este în interesul mai multor cercuri din UE să-l împiedice pe Macron să-și întărească pozițiile în funcția de președinte, prin restabilirea relațiilor normale cu Moscova, în timp ce Le Monde urmărește diminuarea influenței lui Macron, ca politician.
... Și faptul că același truc este folosit din ce în ce mai des în luptele intraeuropene (”pericolul rus” scos la iveală cu o întârziere de un an, de doi sau chiar cinci), demonstrează doar un declin al profesionalismului uneltitorilor europeni.