Am citit astăzi, absolut din întâmplare, un articol care mi-a ridicat… multe semne de întrebare. Nu vă speriați, nu voi scrie un editorial în rime, chiar dacă românul s-a născut poet și, după cum veți vedea în cele ce urmează, și cu multe idei, unele dintre ele chiar îndoielnice.
Buuun… să nu vă țin mult în suspans. Materialul se intitulează ”Profesoara care ar merge la muncă și fără să fie plătită: ”Elevii nu au o problemă cu materiile, nici cu temele. Știți ce vor? Îmi spun așa: Ne dorim să avem profesori cu chef!” și poate fi citit pe platforma republica.ro.
În text se relatează povestea Anei Maria Rusu, un dascăl de muzică de la Școala Gimnazială ”Anghel Saligny” și de la Colegiul Național ”Unirea” din Focșani.
”Ana-Maria Rusu ar merge la muncă și fără să fie plătită: „Eu vin cu drag la școală”. Este profesoară de Educaţie Muzicală la Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny” și Colegiul Național „Unirea” din Focșani. Iar asta nu ar fi nimic. Elevii săi participă cu mare bucurie la orele ei”, se arată în textul menționat.
Profesoara în cauză spune că, o dată la două luni, îi pune pe copii să scrie, pe caiet, ce ar putea face ei, profesorii, astfel încât copiii să vină cu mai mult drag la școală.
Dincolo de faptul că această ”temă” nu se potrivește cu Educația Muzicală, se poate observa, cu ușurință, cum dascălul încearcă să afle informații – nu din cele mai plăcute – despre colegii săi.
Problema este alta. Și anume, că se induce ideea, în spațiul public, și așa măcinat de dispute între părinți și profesori, elevi și profesori, că un cadru didactic ar trebui să vină la școală și să își facă orele, cu mult drag, absolut gratuit.
Că ar trebui să fie la cheremul tuturor, că ar trebui să fie mereu cu o stare bună de invidiat, că ar trebui…. Și că ar trebui. Nimeni nu pune problema că omul acela nu poate lucra gratuit, că educația, fir-ar ea să fie și așa e subfinanțată și că, venind cu asemenea idei, facem mai mult rău decât bine.
Desigur, a fi profesor presupune, în primul rând, o vocație. Dar nu poți plăti facturile cu pasiune, ci cu bani, nu poți trăi cu aer, la fel de bine cum nu poți să îți faci lecțiile dacă nu investești din buzunar bani pentru materiale didactice și pentru cursuri de pregătire.
Calitatea costă și cred că, în domeniul Educației, cel puțin, ar trebui să ne gândim că suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine…
Iar în ceea ce privește o stare de bună –dispoziție permanentă, îmi amintesc de un banc care spunea că un tip a fost sfătuit de psihologul său să zâmbească mereu. A făcut asta câteva zile la rând, până când, într-o dimineață, șeful său îi spune că, dacă mai vine drogat la serviciu, îl dă afară… Q.E.D…