Opinie semnată de Alexandr Hrolenko
Militarizarea România, înființarea pe teritoriul ei a unei rețele de baze ale SUA și NATO pun țara într-o dependență totală față de interesele și deciziile Pentagonului, amenințând vecinii cu destabilizare și confruntate și utilizarea tuturor armelor concentrate în regiunea Mării Negre.
Bucureștiul a anunțat un plan de alocare a unei sume suplimentare de 2,5 miliarde de euro din bugetul de stat pentru „modernizarea sistemului de securitate”, fapt legat de amplasarea pe teritoriul României a Scutului Antirachetă și eșecul de care a dat dovadă recent sistemul de rachete Patriot în Arabia Saudită. Ministerul Apărării Naționale al României intenționează să-și reconstruiască baza militară Mihail Kogâlniceanu, aflată la 12 kilometri de țărmul Mării Negre și la 130 kilometri de Republica Moldova.
Baza aeriană urmează să corespundă tuturor standardelor NATO, inclusiv primirea și deservirea avioanelor militare americane F-35, capabile să transporte arme nucleare. De asemenea se planifică desfășurarea a 10 mii de militari ai Alianței Nord-Atlantice.
Totodată, România a solicitat Statelor Unite un ajutor pentru modernizarea Forțelor de Operațiuni Special (FOS). În țară este instituit un comandament al FOS, iar recent șeful Statului Major al Forțelor Armate ale României, Nicolae Ciucă, a avut o întrevedere cu comandantul Forțelor Operațiuni Speciale al SUA, Richard A. Clarke. Părțile au discutat despre coordonarea și sporirea compatibilității operative în misiunile forțelor de operațiuni speciale în Afganistan și Irak (în aceste țări, din anul 2002, au dobândit o experiență militară peste 20 mii de militari români). În clasamentul mondial al puterii militare Global Firepower România ocupă un loc modest – 40, fapt care o face nesemnificativă în situația politico-militară din regiune. Pentru SUA și NATO cea mai mare importanță îl are teritoriul României – conceput ca un cap de pod pentru proiectarea forțelor spre Est.
Logistica de război
Americanii utilizează baza aeriană Mihail Kogâlniceanu de la începutul operațiunii în Afganistan și Irak pentru transportarea trupelor și munițiilor, armelor și tehnicii militare. Infrastructura aerodromului și pistele de decolare și aterizare cu o lungime de 3,5 kilometri sunt suficiente pentru logistica și volumul mare de tranzit. Modernizarea de proporții în valoare de miliarde de euro este necesară doar pentru transformarea unui „punct de popas” în ceva mai important – formarea unui baze aeriene strategice care ar permite SUA și NATO să controleze bazinul Mării Negre și regiunile învecinate.
Proiectul prevede construcția unor noi obiective (1,57 miliarde de euro din bugetul României) și reconstrucția spațiului de 300 de hectare. Baza aeriană va avea o centrală electrică proprie, un orășel pentru pregătirea militarilor, spațiu de locuit, spitale, sală de sport, bazin de înot, club pentru ofițeri, magazin și multe altele, într-un perimetru protejat de 76 de kilometri.
Publicația britanică The Times notează: România își consolidează apărarea împotriva Rusiei. Însă Moscova nu amenință cu nimic Bucureștiul (sunt despărțiți de două state). Adevărata amenințare pentru România și vecinii ei (inclusiv Republica Moldova) este reprezentată de eforturile active și expansive ale SUA și NATO. Rusia doar reacționează adecvat la sporirea potențialului militar al alianței în apropierea de frontierele ei. De la baza Kogâlniceanu până la baza navală rusă din Sevastopol sunt doar 400 de kilometri sau 20 minute de zbor.
Concentrarea forțelor și armelor ofensive (posibil, nucleare) în România provoacă în mod firesc și inevitabil măsuri de răspuns din partea Ministerului Apărării din Rusia. Astfel, mai devreme, în contextul consolidării pozițiilor Scutului Antirachetă la Deveselu, primele rachete hipersonice Kinjal au fost amplasate în Districtul Militar de Sud (care asigură protecția teritoriului rus din apropiere Mării Negre). Aproximativ în același timp Flota Navală Rusă a primit în dotare șase noi submarine a proiectului 636.3 „Varșavyanka”, cu rachete de croazieră „Kalibr”, iar în Crimeea au fost desfășurate patru divizii ale sistemelor de rachetă S-400 „Triumf”. Astfel, sub supraveghere sigură se află practic tot bazinul Mării Negre și spațiul aerian al regiunii.
Dansul pe greble
În februarie, 500 de militari americani au sosit pentru consolidarea bazei aeriene Kogâlniceanu, unde din primăvara anului 2018 staționa escadrila polivalentă britanică a avioanelor Eurofighter Typhoon de generația 4++.
Baza devine un centru al activității sporite a Alianței în regiune. Tot tabloul este completat de Forțele Navale ale României (3 fregate și 4 corvete), care participă la exercițiile militare antirusești ale NATO în Marea Neagră. Punând la dispoziția Pentagonului trupele și teritoriul său national, Bucureștiul, de facto, pune în pericol și vecinii săi apropiați, inclusiv Republica Moldova.
La cea de-a 74-a sesiune a Adunării Generale a ONU președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a declarat că țara lui intenționează să mențină relații bune și să coopereze cu toți partenerii. Totuși, e destul de greu să-ți respecți neutralitatea și să-ți asiguri securitatea fiind în vecinătate cu bazele NATO. E știut faptul că sistemul american al apărării antirachetă de la Deveselu conține componente și funcții offensive. Din lansatoarele sistemului antirachetă Standard SM-3 este posibil startul rachetelor de croazieră Tomahawk cu o rază de acțiune de 2500 kilometri (a se observa – de la Deveselu până la Moscova sunt 1600 km, iar până la Sevastopol – 700 kilometri). În acest fel, Republica Moldova și alți vecini ai României, de facto, devin niște ostatici ai Pentagonului.
Anul trecut Bucureștiul a negat informațiile despre o mutare la Deveselu a 50 de focoase nucleare, însă dacă va fi necesar, Pentagonul o va face fără nicio coordonare cu partenerii români docili. Ar fi logic să admitem că bazele de rachete și aeriene ale Pentagonului în România vor deveni ținte prioritare pentru un atac de răspuns sau preventiv. Există o mare probabilitate că daunele provocate statelor est-europene vor fi apreciate de Washington cu un calm cinic.
Adevăratele teste ale sistemului antirachetă a SUA, în cadrul exercițiilor militare Maritime Theater Missile Defense cu statele aliate în 2015 au arătat doar capacitatea rachetei interceptoare Standard-3 de a lovi racheta balistică cu rază scurtă de acțiune, care nu este una din cele mai eficiente, pe o direcție de zbor cunoscută prealabil. Un atac masiv cu rachete din direcții diferite nu va putea fi respinsă de interceptor Standard-3. A adus mai multă siguranță extinderea Alianței spre Est? E o întrebare retorică.