BUCUREȘTI, 26 sept - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Nu am nimic contra legăturilor între servicii și partidele politice. Cu o condiție – să nu se ajungă la o lucrare antinațională. Ce înseamnă lucrare antinațională?
De exemplu, să asiști cum partidul de guvernământ este ”lucrat” pentru a fi pur și simplu anulat pe plan internațional, deci și pe plan intern – pentru că România nu e o țară izolată, ci dimpotrivă, e membră a unei uniuni de state și a unui bloc politic și militar.
Ce însemnă asta? Că o țară cu partide principale slăbite este total vulnerabilă. Ceea ce se încadrează nefericit în formula permanent valabilă ”frate, frate, dar brânza e pe bani”. Dar șii mai nefericit se încadrează în formula multinaționalelor care domină acum lumea – și au nevoie de impunerea unei condiții esențiale: structuri naționale și statale slabe, pe care să le domine.
În cazul de față, PSD este cel mai important partid de la Revoluție încoace – cu bunele și cu relele sale. PSD nu trebuie să fie mereu la putere – ba chiar să și dispară, dacă asta decid cetățenii, prin vot. Dar când PSD este guvernul, atunci el este principala pârghie de acțiune a țării, a întregii țări. Că unii cetățeni zevzeci nu pricep asta și vor să dea jos tot, indiferent de votul majoritar și de lege, asta e... ai poliție, jandarmi etc.
Dar când acțiunea e condusă de alte state, de multinaționale sau de grupări de putere internaționale – ei, asta e altceva! E pericol, iar serviciile ar trebui să aibă un cuvânt de spus – evident, în apărarea partidului de guvernământ, adică a votului majoritar legal exprimat, adică a securității statului național român.
O spun direct: PSD a fost și este lucrat la Bruxelles, iar ceea ce s-a petrecut azi, prin respingerea unuia dintre cei mai vechi oameni politici se numește simplu: sabotaj! PSD a fost sabotat de Parlamentul European – și nu de personajele de operetă trimise pe Opoziția română.
Nu, lucrarea a fost făcută în - și prin cercurile de putere europene, care vor să scoată din joc singurul partid care a dorit un fond suveran și a taxat multinaționalele! Circul penibil liberalo-userist este doar o acoperire.
În acest sens este foarte clar că se intenționează tergiversarea numirii comisarului din partea României până când fie guvernul va fi dat jos, iar numirea va fi făcută de o coaliție a Opoziției, adică de Iohannis, fie până când guvernul va propune un comisar care ține doar cu numele de PSD – Mănescu, Birchall…
Aceeași lucrare se face și la Washington, unde PSD a fost umilit prin anularea întâlnirii cu vicepreședintele Mike Pence. Asta după ce premierul, ”bine” sfătuit de… diverși, a acceptat pe bandă rulantă pretențiile americane. Adică, au cerut, au primit, apoi i-au dat un flit acolo.
Iar în România ambasada SUA nu a făcut decât să lucreze contra PSD – și doar prin Hans Klemm.
Inclusiv presa americană și mare parte din cea europeană NU au făcut altceva decât să lucreze PSD, să lovească din toate pozițiile în partidul de guvernământ. Sigur… presa e independentă! Hai să mințim mai frumos, totuși…
Marii investitori nu vin cu intenția de a participa la economia liberă, de piață. Majoritatea marilor companii americane și europene au cerut să fie considerate ”strategice”, să li se creeze condiții speciale – și, în schimb au generat scandaluri, în care tot românii au picat prost, au susținut mișcări antiguvernamentale etc.
Ia vedeți ce susțin companiile din domeniul energetic, care vor să pună mâna pe resurse și să domine piața, fără concurență? Ia vedeți în ce scandaluri, în ce lobby-uri sunt implicate companii gigant din IT?... Sau companiile strategice, sau cele care domină piața construcțiilor mari? Sau băncile, care au beneficiat până și de împrumuturile României? Cine le-a dat banii împrumutați de România și de români? PSD – nu! Băsescu, Tăriceanu, Boc…
Ce înseamnă toate astea? Că Puterile occidentale și SUA nu au nevoie de PSD, deci lucrează la greu acest partid. În această cheie văd eu și respingerea Rovanei Plumb – și umilirea premierului.
Ori, din câte știu, pe lângă Viorica Dăncilă se învârt foști colegi, dintr-un anume serviciu, mai de ”domni”, nu milităroși, precum cei din SRI. Poate fac și ei ceva, altfel mă gândesc iar la întrebarea adresată după anii 50 politrucilor din armată: ”Voi, cu ce ocazie pe aici?”…
P.S. Am lucrat cu Rovana Plumb – suficient ca să spun cu certitudine: nu ar fi făcut de rușine România. Sincer, între pregătirea și experiența Rovanei – și comisari agreați gen Corina Crețu sau Dacian Cioloș, ajunși peste noapte (la propriu și la figurat) în post, e o mare diferență.