BUCUREȘTI, 26 aug, Sputnik, Dragoș Dumitriu. ”Mai mulți colegi discută cu domnul Diaconu”, a declarat azi Victor Ponta. De fapt, Ponta este singurul care decide în Pro România – iar consultările lui cu ”mai mulți colegi” se rezumă la chestiuni locale. Și la câțiva colegi, vreo 2- 3.
Ca în orice lucrare de diversionism, o mare parte din ”lucrare” trebuie să conțină doar adevăr, ceea ce Ponta și face: ”Eu spun că de partea stângă trebuie să fie un singur candidat”, a declarat Victor Ponta, introducând prima diversiune – de fapt, electoratul ALDE nu e de stânga, iar Mircea Diaconu este un independent prin definiție, iar în trecutul său scrie ”senator liberal”.
Am fost primul care a demonstrat – prin câteva analize argumentate – că Mircea Diaconu este o soluție excelentă pentru prezidențiale – dar, atenție, ca reprezentant al PSD! Nu independent!
Nu pentru că nu îi stă bine în această postură – marele actor chiar vrea să fie un independent! – dar suportul pe care îl are în mediul rural NU poate fi valorificat decât printr-o rețea politică bine pusă la punct în acea zonă – ceea ce are în primul rând PSD! Pe de altă parte, PSD are de recâștigat zona rurală – ori Mircea Diaconu era ideal pentru așa ceva!
De fapt, acum, prin lucrarea lui Ponta, atu-ul, ”arma”, se întoarce împotriva PSD! Mai precis, acest vector interesant pe zona rurală va câștiga electorat, dar nu pentru PSD! Scopul fiind?... Care?!
Diaconu, susținut de fantomele politice patronate de Ponta și Tăriceanu nu are nicio șansă să strângă voturi pentru a ajunge în ”finală”!
Pe de altă parte, Ponta și nici Tăriceanu, doi profesioniști ai politicii, nu fac nimic fără un scop precis, fără un beneficiu pe care îl urmăresc. Care ar putea fi acesta?
Simplu: scăderea, prăbușirea PSD! Atât ca un beneficiu direct – cazul Ponta – cât și ca parte a unei înțelegeri cu Iohannis sau alt reprezentant înalt al puterii.
Este deci Mircea Diaconu folosit ”în orb”? Poate da… poate nu! Marele actor este muscelean, adică face parte din acea categorie de români care nu pot fi fraieriți. Acolo se spune că s-a inventat zicala ”Își fură singur căciula” – dar musceleanului nu îi fură altcineva căciula!
Deci, care ar putea fi scopul lui Ponta? Folosindu-i pe Tăriceanu și Diaconu, să pună mâna pe mai mulți parlamentari – sau să îndeplinească ”misiunea” de a lovi PSD…
Pe de altă parte, susținerea lui Mircea Diaconu de ambele mici partide – ProRomânia și ALDE – coroborată cu renunțarea la candidatură a Vioricăi Dăncilă (pe modelul Tăriceanu) – și acceptarea candidatului unic al așa zisei ”stângi” politice, ar fi o mare lovitură.
În sensul că această soluție ar da șanse candidatului „independent” Mircea Diaconu să câștige alegerile!
Mai mult, în acest context ar fi salvată și majoritatea parlamentară.
Deci, da, manevra lui Ponta pare a fi una de succes, el revine în ”cărțile mari” din zona decizională a PSD, iar mutarea cu Diaconu pune PSD într-o situație de ”mutare forță”.
În oricare situație, Ponta câștigă! Cu o singură excepție… dincolo de aparențele cacialmalei lui Ponta!
Adică, apare o situație limită: dacă Viorica Dăncilă va risca guvernul minoritar – chiar cu șanse mari de a fi răsturnat la prima moțiune de cenzură – dar nu face jocul lui Ponta!
Ei bine, PSD va pierde pe moment parlamentari, poate va ieși de la Guvernare – dar dacă Ponta nu prinde guvernarea cu PNL, atunci e posibil să piardă și el bruma de parlamentarim care să revină la PSD, unde au mai mari șanse de câștig.
Concret, scorul partidului Ponta e mic, posibilitatea ”lipirii” lui la Guvernare cu PNL nu e grozavă, cunoscută fiind rapacitatea liberalilor și numărul uriaș al clientelei de partid. Deci, șansele lui Ponta de a intra în parlament nu sunt… la limită – iar șansele să se lipească de ”surse” financiare sunt și mai mici.
Deci, da, Ponta a mutat inteligent, a forțat mâna PSD – dar în dimensiuni reale, fostul premier blufează mult. Sau merge la cacialma, în termeni populari.
Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă PSD i-ar întoarce cacialmaua liderului ProRomânia – și l-ar susține pe Diaconu, furându-l lui Ponta? Așa cum am propus mai demult, în alte analize. Sigur, manevra asta nu-i stă lui Dăncilă în caracter – dar nici nu e genul care se lase jucată la ”cacealma”. Și nici Mircea Diaconu, genul exploatat ”în orb”.
Oricum, să memorăm acesta situație unică a propunerii Mircea Diaconu: poate fi ”marea soluție, poate fi și o cacialma, dar și o ”exploatare în orb”. Un exemplu de memorat pentru studiile politice aplicate.