Iată numai câteva exemple… ale dezastrului:
Jurnalista de investigații Sorina Matei: ”Atât i-a dus mintea. A făcut ca maimuța în fața maimuțoiului. Csf. Ncsf. Ne merităm soarta. Mai bine îi dădea Melania geaca. Măcar e mai mișto”.
Jurnalistul Andrei Bădin: ”Mare ”dreptate” a avut ungurul ăla care ne-a zis: ce dracu să faceți voi cu gazele din Marea Neagră? Focuri pe dealuri? Ni le dați nouă. Iar americanii le iau și le dau ungurilor”.
”Așa că, în cele din urmă, mai în glumă, mai în serios, Trump va face mare Ungaria din nou - Viktor Orban râde de se prăpădește: ia și de la americani și de la ruși”, scrie realizator B1 Tv.
Avocata Ingrid Mocanu: ”Până acum eram îngrijorați că ne-au vândut nemernicii de politicieni țara pe un leu. Acum nu o mai ”vinde” nimeni: Klausică și cu Veo o donează... în aplauzele națiunii!”.
Și, completează avocata, ”ca să o primească ăștia, stăpânii noștri care ne pun președinți, le mai dăm și ceva cadou: gaze gratis, oameni vii care să moară prin ”teatrele de operații” (a se citi pe unde se mai duc americanii să ia cu japca, că ăia nu vor să dea moca nimic), 5G - uri, bani gârlă pentru autostrăzi inexistente etc.”
Avocatul Dan Chitic: ” Memorabil in politica românească, așa jegoasa cum e ea, e că avem o noua sintagma cu o sfera noțională clar definita: iohannismul. Căci cum băsismul este de mulți ani sinonim perfect cu abjecția și ticăloșia, așa iohanismul a devenit sinonim cu slugărnicia și lașitatea. Iar trădarea este trăsătura comună a amândurora”.
”Intrând pe șest la Casa Alba, ascuns de ochii lumii de o Mașină neagră și camuflat de vacanțele romanilor si sub acoperirea tragediei de la Caracal, Klaus a pupat condurul lui Trump și i-a pus pe tava tot măritului Sultan de la Washington: toată țara și tot viitorul acesteia!”, scrie Chitic. ”Totul pentru un nou mandat! Pentru asta Klaus e gata să dea tot. Să dea orice! Orice e român sau românesc va fi oferit ca peșcheș!”.
O primă concluzie: da, după vizita la Washington, Iohannis are pe piept cartonul pe care scrie ”președintele care a cedat tot”!
De fapt, Iohannis e sinucigaș?
Un nou mandat… ei, tocmai aici apar dubiile, mai ales după această întâlnire. De exemplu:
”Nu știam că Iohannis are stofă de sinucigaș - cum de-a semnat acordul ăla, prin care se opune jucăriei iubite a lui Mutti, North Stream II?”, scrie Constantin Gheorghe.
Poate cea mai interesantă observație vine de la Bogdan Tiberiu Iacob (InPolitics) care scrie clar: ”Klaus Iohannis a fost chemat la Washington ca să fie obligat să aleagă între doi poli de putere”.
Și, arată analistul, ”pentru a i se arăta că nu e o rugăminte, ci o somație, nu s-a precupețit niciun artificiu de imagine.
”Nu a existat vreo brumă de program colateral, totul s-a derulat contra-cronometru, cu doar 2-3 zîmbete pentru poză și cîteva declarații amabile, dar reci, ale gazdei - nu au existat vreo declarație umăr la umăr la final, necum o conferință comună de presă”, scrie Iacob.
Enumerând principalele probleme pe care, evident, Trump le-a impus lui Iohannis, Iacob constată că acestea sunt contrare intereselor și demersurilor Germaniei, susținătoarea lui Iohannis! ”Îi creează lui Klaus Iohannis probleme de-a dreptul insurmontabile, pentru că toate punctele enumerate mai sus se plasează în contra politicii și a intereselor germane”, scrie BT Iacob.
”Iohannis e pus să aleagă între Berlin/Paris și Washington, și nu pe chestiuni mărunte, ci pe cele mai mari cu putință”, scrie Iacob, completând - ”El are răgaz până în preajma alegerilor să arate care îi este opțiunea finală”.
Dacă se va repezi, ca după vizita din 2017, ”să dea raportul Angelei Merkel într-o vizită-fulger la Berlin și dacă nu va mișca urgent lucrurile în direcția promisă americanilor, costurile vor fi imense, dacă nu totale”, conchide jurnalistul.
”Datul de pereți și minimalizarea unui președinte din Europa de Est”
Opinia lui Iacob este apreciată ca realistă și de celebrul jurnalist Cornel Nistorescu. În editorialul de azi, Nistorescu întreabă ”Ce ascunde vizita în SUA?”. Asta pentru că maestrul reportajului ”la intersecție” a descoperit, ca și BT Iacob, câteva chestiuni care ”nu se leagă” cu ”prea fericirea” lui Iohannis.
”Adevărul este că o vizită care să se desfășoare asemeni celei îndurate de Klaus Iohannis ar putea fi considerată ”istorică” doar pentru șeful de trib al unei insule din Pacific - sau pentru datul de pereți și minimalizarea unui președinte de țară din Europa de Est”, scrie Nistorescu.
Cum să fie ”istorică” o întâlnire pe fugă, ca între două trenuri, cu onoruri puține, fără fast, cu protocol redus, fără conferință de presă, fără delegație numeroasă, fără ambasador în biroul oval, fără conferință de presă – întreabă uimit Nistorescu, punctând ironic ”Iohannis n-a contat la întrebări, a trebuit să le mimeze la ambasadă”.
”Nici dacă Iohannis ar fi fost convocat să primească câteva sarcini importante nu ar fi fost primit ca un pizza delivery! Și toată primirea și despărțirea nu s-ar fi redus la un aer atât de rece și de grav”.
În concluzie, pentru Nistorescu ”vizita istorică a lui Klaus Iohannis la Casa Albă trădează o problemă importantă pentru președintele american, nu știu care, și s-a încheiat mai degrabă cu unul sau mai multe avertismente”.
”Vorbele mari și frumoase au fost de fațadă, adică de politețe. Din ele, România nu se alege cu nimic”, scrie directorul ”Cotidianului”.
Și, ca să fie clar și răspunsul la întrebarea din titlu, ”Ce ascunde vizita în SUA?”, Nistorescu… îl citează pe Bogdan Tiberiu Iacob – și se referă la concluzia acestuia.
”Înclin să cred că Bogdan Tiberiu Iacob a fost printre puținii comentatori care a citit corect încruntata primire a președintelui României la Casa Albă”.
O capcană pentru președintele Iohannis?
Pe de altă parte, în opinia mea, începe să se întrevadă o altă concluzie – Iohannis a fost atras într-o veritabilă cursă. Pus să aleagă între SUA și Germania, Iohannis nu are de ales… decât să piardă. Ori sprijinul Germaniei, cu toate firele sale nevăzute, ori al SUA, adică puterea care domină (colonia) România.
În plus, așa cum am arătat, Iohannis este pur și simplu făcut praf în țară după cedarea totală în fața lui Trump – al cărui tupeu, culmea, nu deranjează românii. ”E om de faceri, face ce trebuie pentru țara lui” – acestea sunt motivele care îi fac pe români să-l accepte pe Trump, dar și să reverse asupra lui Iohannis frustrările față de tupeul americanilor.
Ori, e greu de crezut că asemenea aspecte nu ar fi fost prevăzute de experții politici americani! Căderea lui Iohannis în preferințe era previzibilă și, probabil, parte a planului lor! Dar care este acest plan?
Primo – în fața disperării lui Iohannis de a-și reînnoi mandatul, Trump știa că acesta ca accepta orice, ceea ce s-a și întâmplat. Secundo, deschiderea posibilității de a lovi Germania chiar prin ”omul său” duce la două variante: fie anularea susținerii lui Iohannis de către Berlin, fie chiar înlocuirea lui Iohannis în fruntea statului.
Adică, logic, de ce să mai accepte ”sultanul” de la Washington un președinte – considerat susținător (sau chiar vector) al intereselor Berlinului?!
La această din urmă variantă, nu vă uitați la sondaje… Știți cât de multe se pot întâmpla într-o lună? Iohannis știe, la cel ca și Ponta. Iar americanii știu și mai bine…
Dar poate fi înlocuit Iohannis – și cu cine?... Sincer, nu cred că e o problemă. De exemplu, auzise cineva de Tommy Tomescu până când acesta să controleze brusc și total Piața Victoriei, anulându-i pe ”profesioniștii” lui Iohannis-geacă-roșie? Un exemplu… Și, clar, stăpânii, sau ”noii sultani” pot găsi o variantă la Iohannis!
Poate chiar una ”patriotică”, una care să se ”bată pentru români”, mai ales acum după ce Iohannis e acum acuzat la scenă deschisă că a cedat tot! Scriam mai sus că, după vizita la Washington, Iohannis are pe piept cartonul pe care scrie ”președintele care a cedat tot”! Sunt perverși americanii? Păi stăpânesc lumea asta, în care ei dau tonul, cum ați vrea să fie?!...
Ucraina, țară controlată de SUA, cu partide de extremă neonazistă active, a votat un președinte evreu, de formație… actoraș de parodii; v-ar mira în România, țară controlată de americani, un candidat precum… artistul și activistul Tudor Chirilă? Nu l-ar bate pe Iohannis? NU, l-ar spulbera, nu l-ar bate! Sau chiar și unul mai blând ar fi suficient…
Repet, americanii știu câte se pot face și schimba într-o lună, mai ales că terenul pare pregătit, ”omul Germaniei” călcând în cursa pregătită.