”Titularizarea este doar un instrument de a ne obliga reciproc să lucrăm împreună întotdeauna. Se pot fideliza prin alte instrumente, cum ar fi asigurarea anumitor condiții de muncă, creșterea numărului de zile de concediu pe măsură ce avansezi în vârstă și așa mai departe. Nu cred că titularizarea este soluția”, a explicat Radu Szekely.
Interesant este un alt aspect. Și anume acela că, la o săptămână distanță de la publicarea materialului, am întrebat-o pe Ecaterina Andronescu cum comentează declarația consilierului său și dacă are în plan renunțarea la acest concurs național până în 2030.
”Noi nu putem spune ce vom face mâine, dar până în 2030. Să vedem legea, ce va prevede legea, discutăm când ea va apărea public”, a precizat Ecaterina Andronescu.
Subiectul trebuie analizat în profunzime, mai ales că, peste două zile, profesorii vor susține proba scrisă a examenului de titularizare.
Din discuțiile de pe grupurile dedicate examenului aflăm că posturile sunt puține, doritorii sunt mulți, sistemul pile-cunoștințe-relații este încă utilizat în sistem, iar cei care doresc să se titularizeze, deși ar avea note pentru asta, nu au cum să își ducă visul la îndeplinire fiindcă nu sunt locuri suficiente.
Problema este alta: mai este necesară titularizarea în anul 2019? Aparent, o întrebare fără noimă, însă, dacă ne uităm la rezultatele de la examenele naționale vedem că ele sunt slabe, că a fost nevoie de intervenția ministrului Educației pentru ca subiectele să fie făcute cu un grad redus de dificultate etc.
Și atunci, de ce trebuie să avem în sistem oameni care sunt angajați pe perioadă nedeterminată, oameni care nu sunt evaluați pe baza realelor competențe – să nu îmi spuneți că teancul de hârtii rezolvă problema și arată valoarea unui cadru didactic, toată lumea știe cum e cu adeverințele și diplomele – și care sunt fericiți că nu îi dă nimeni afară și mai pot profesa și după ce se pensionează?
Dinamismul de care dau dovadă elevii din ziua de azi nu se reflectă în multe cazuri în lecțiile predate la clasă. Avem profesori blazați, profesori care vin la școală să semneze condica și care nu sunt interesați de performanță. Învață? Bine. Nu învață elevul? Asta e, mergem mai departe, scriem rapoarte că s-au luat măsuri ameliorative, chiar dacă nu au nici un efect, punem ceva acolo și gata.
Ei bine, din punctul acesta de vedere, angajarea în sistemul de învățământ ar trebui regândită.
Aduce ceva nou titularizarea 2019? Nu. Probabil ceva scandaluri, postări pe Facebook, oameni nemulțumiți și cam atât.
Nu am văzut nicăieri să se pună accentul la aceste examene pe modul în care viitorul angajat va reuși să influențeze în bine un copil. Nu. Se pune accentul pe memorare, candidații cer rezolvări de subiecte pe Facebook, se plâng toți că au senzația că nu mai știu nimic.
Acesta e un barometru clar al inutilității acestui examen. Dacă Ministerul Educației Naționale dorește cu adevărat reformarea sistemului de învățământ, atunci ar trebui să pornească de la regândirea modului de angajare a profesorilor în sistem și de la creșterea calității actului educațional. Restul… sunt povești.