BUCUREȘTI, 7 iul – Sputnik. Arheologii europeni au descoperit în una din peșterile de pe teritoriul României un craniu al omului de cro-magnon, urmele cărora arată că acesta a fost ucis de un alt om cu ajutorul unei bâte aproximativ acum 33 mii de ani. Rezultatele studiului au fost publicate în revista PLoS One.
Nivelul dezvoltării culturii și tehnologiei a sporit vizibil în timpul paleoliticului superior. Descoperirea noastră arată că violența și omuciderea erau deja parte a vieții cotidiene ale primilor oameni de cro-magnon, care populau atunci Sudul Europei, menționează Katerina Harvati de la universitatea Tubingen (Germania) și colegii ei.
În ultimii ani antropologii, paleontologii și arheologii au început să studieze active când strămoșii noștri au început să ucidă unul pe altul, să poarte războaie și să-și manifeste trăsături negative ale caracterului, asemenea oamenilor moderni.
Aceste studii arată că războiul și moartea au însoțit omenirea pe tot parcursul istoriei umane. Spre exemplu, savanții au găsit mai multe dovezi că omul de Neaderthal au fost canibali și au găsit urmele primului omucid pe Pământ în cunoscuta “groapă de oase” în peștera spaniolă Sierra de Atapuerca. Craniul unul din locuitorii peșterii a fost spart de un al om acum 430 mii de ani.
Astfel de descoperiri îi determină pe antropologi să pună la îndoială teorii populară pe care a formulat-o pentru prima data filosoful Jean-Jack Rousseau la sfârșitul secolului 18.
Acesta presupunea că până la apariția civilizației omul a fost un sălbatic bun și în privința agresivității nu se deosebea de animale, trăind în armonie cu natura și apropiații lui. Asasinările, războiului și violența, potrivit lui Rousseau, au apărut doar odată cu nașterea civilizației și proprietatea privată.
Harvati și colegii ei au găsit încă o dovadă că omul a încetat să mai fie un sălbatic bun cu mult până la apariția civilizației și societății ierarhizate, studiind artefactele și rămășițele oamenilor cro-magnon, găsite în peștera transilvăneană Cioclovina la începutul celui De-Al Doilea Război Mondial.
Această descoperire o perioadă îndelungată a provocat mai multe dispute printre arheologi din câteva motive. Pe de o parte, aceștia reprezentau una din cele mai vechi urme a omului de cro-magnon din Europa. Pe de altă parte, natura lor exactă nu putea fi stabilită din cauza că săpăturile au fost efectuate incorect și informațiile despre aflarea lor în sol nu s-au păstrat.
În plus, una din cele mai remarcabile descoperiri în Cioclovina era craniul unui bărbat care a devenit obiectul unui scandal. Examinarea repetată a acestuia a arătat că suprafața cutiei craniene avea câteva urme de lovituri, cicatrici și spărturi, descrierea cărora lipsește în articolul publicat de arheologii români în 1942.
Toate acestea au făcut pe istorici să considere că acest craniu a fost păstrat cu neglijență după ce a fost scos din sol. Alți cercetători au presupus că autorii descoperirii, pur și simplu, nu au observat aceste defecte, și au presupus că acestea au fost cauzele morții acestui om de cro-magnon. Cu aceștia nu a căzut de acord un alt grup de antropologi, care consideră că defectele au apărut pe craniu după moartea omului și înhumării lui.
Harvati și colegii ei au încercat să pună capăt acestor dispute și să descopere natura rănilor de pe craniu, utilizând cele mai noi realizări ale fizicii și medicinii. Obținând accesul la artefact, cercetătorii l-au scanat cu ajutorul tomografului, au creat modelul lui 3D și au realizat câteva copii reale pentru a verifica valabilitatea teoriilor lor.
Când au studiat „desenul” crăpăturilor de pe suprafața craniului, precum și structura țesuturilor deteriorate, savanții au ajuns la concluzia că o parte a acestora au apărut, într-adevăr cu puțin timp până la decesul locuitorul peșterii Cioclovina. Mai mult decât atât, arheologii au găsit semne că aceste traumatisme au fost cauza morții cro-magnonului român.
Descoperirea în sine nu presupune neapărat că vechiul locuitor al Transilvaniei a fost omorât de un membru de trib sau de dușmani. Astfel de lovituri ar putea fi primite și în urma căderii de pe stâncă sau în urma prăbușirii pteșerii sau alte cauze naturale, fără „ajutorul” omului. Fiind conduși de această idee, cercetătorii au efectuat o serie de experimente pe copiile craniului, lovindu-l cu bâta, aruncându-l de la înălțime sau supunându-l mai multor acțiuni care, teoretic, sunt capabile să spargă cutia craniană și să omoare omul.
Aceste tentative au arătat că astfel de răni puteau fi lăsate doar după câteva lovituri cu bâta, din partea feții.
E interesant că prima lovitură, cel mai probabil, a fost neașteptată, dar a încercat să evite a doua lovitură, care a devenit fatală. Pe de altă parte, savanții nu exclud că în acea clipă omul de cro-magnon era deja fără conștiință și a căzut după ce dușmanul său stângaci a lovit a doua oară.
Toate aceste lucruri, potrivit Harvati și colegii ei, că vechiul locuitor ar Transilvaniei a fost omorât de un alt om în urma unui conflict interpersonal sau unor confruntări de proporții mai mari. Aceasta descoperire arată că oamenii de Omul de Neanderthal și strămoșii noștri direcți nu erau deloc pașnici și nici niște “sălbatici buni”, conchid savanții.