BUCUREŞTI, 2 iul – Sputnik, Doina Crainic. Contractul de muncă asigură, pe lângă o remunerație economică, beneficii privind securitatea socială, garanții în caz de boală sau infirmitate și, în general, continuitatea, potrivit portalului ebata.it.
Puteţi fi angajat fie pentru o singură persoană (ca în cazul îngrijitoarelor sau bonelor), fie pentru o companie, o firmă profesională, o asociație, o entitate privată etc., iar munca este reglementată printr-un contract individual care stabilește în scris drepturile și obligațiile ambelor părți. Deseori, acest contract se încadrează în așa-numitele acorduri naționale colective de muncă CCNL.
Tipuri de contracte de muncă
Contractul de muncă poate fi permanent sau specific. Ele sunt de mai multe tipuri:
1. Contract permanent. Nu are un termen limită (însă aceasta nu înseamnă că nu poate fi anulat) și, după introducerea noii Legi privind locurile de muncă, acesta prevede o protecție care crește odată cu trecerea timpului, inclusiv în ceea ce privește concedierea. Contractul permanent poate fi cu normă întreagă sau cu normă redusă.
În primul caz, după cum este stabilit prin Decretul legislativ 66/2003 (cu excepția cazului în care CCNL introduce indicații diferite), lucrătorul trebuie să lucreze 40 de ore pe săptămână, iar în al doilea caz i se poate cere să lucreze cel puțin 16 ore sau 24.
2. Contractul pe durată determinată: are un termen limită, ceea ce înseamnă că munca este efectuată într-o perioadă convenită de ambele părţi. Această perioadă poate fi prelungită de până la 4 ori, atâta vreme cât aceste prelungiri au loc în decurs de 24 de luni. Şi contractul pe durată determinată poate fi cu normă întreagă sau cu jumătate de normă.
3. Contractul de muncă intermitentă, sau la cerere;
4. Contract de muncă la distanță, pentru angajații care lucrează într-un loc diferit de sediul companiei;
5. Contractul de administrare (de mandat), când administrarea este încredințată unor terți, de exemplu, agenții de ocupare a forței de muncă;
6. Contract de ucenicie, care asigură instruirea pentru practicarea unei meserii.
Contractul de muncă stabilește anumite drepturi, de care nu beneficiază lucrătorii care desfășoară o activitate independentă care decid singuri modalitățile și mijloacele prin care îşi desfăşoară activitatea în funcție de nevoile lor.
Ce conține contractul de muncă?
Iată ce conţine un contract de muncă:
- sarcinile, calificările și nivelul la care trebuie efectuat tipul de activitate de către angajat;
- durata: perioadă determinată sau nedeterminată;
- perioada de probă: cum este reglementată perioada de probă în care compania și lucrătorul se „testează” reciproc;
- orele de lucru: normă întreagă, part time, orele când se începe şi se termină programul de lucru;
- remunerația pentru munca efectuată;
- concedii și permise;
- voucherele pentru masă și orice alte bonusuri;
- locul unde se efectuează activitatea.
Printre avantajele pe care le oferă un contract de muncă sunt recunoașterea concediilor și permiselor, plata zilelor de boală și faptul că majoritatea contribuțiilor sociale sunt plătite de angajator.
Concediile
Concediul este o perioadă de odihnă plătită la care angajatul are dreptul. Este un drept inalienabil al angajatului, care îi permite să se odihnească şi să se refacă fizic şi mental, sau să se dedice complet familiei.
Durata minimă a concediului este de 4 săptămâni pe an, chiar dacă acordurile naționale de negociere colectivă pot prevedea durate diferite. Durata trebuie convenită între lucrător și angajat. Important de ştiut este că niciun lucrător nu trebuie să renunțe la perioada de concediu.
Perioada de boală
În contractul de muncă este recunoscut şi dreptul la concediu medical, potrivit art. 2110 din Codul civil, de exemplu, în cazul unui accident. Codul civil prevede că bolnavul are dreptul de a primi în continuare salariu, care variază în funcţie de prevederile legii sau ale negocierilor colective.
Contribuțiile sociale
Angajaţii cu contract de muncă sunt avantajaţi în ceea ce privește contribuțiile sociale, printre care şi contribuţiile la pensie. Contribuțiile sunt virate de către angajator către INPS.
Pentru majoritatea categoriilor de salariați, contribuţiile sunt calculate ca procent din remunerație: o parte este suportată de companie, iar alta, de către lucrător. Contribuţiile sunt menţionate în fluturaşul de salariu.
Concediul de maternitate
Perioada de concediu de maternitate este inclusă în contractul de muncă. După cum prevede legislația, perioada în care viitoarea mamă întrerupe lucrul cuprinde cele 2 luni care preced ziua nașterii (presupusă) și următoarele 3 luni, chiar dacă Legea consolidată prevede că lucrătoarele pot întrerupe munca o lună înainte și pot rămâne acasă patru luni după naştere. Un medic de la Serviciul Național de Sănătate trebuie să dea asigurări că lucrătoarea poate continua să lucreze și că nu există nici un risc pentru copil.
În plus, Legea bugetară din 2019 prevedea posibilitatea ca mama să rămână să muncească până la data nașterii pentru ca apoi să poată profita de concediul de 5 luni după nașterea bebelușului. Și în acest caz trebuie aduse garanţii cu privire la sănătatea mamei și a copilului nenăscut.
În ceea ce privește remunerarea pe perioada concediului, lucrătoarea primește o indemnizație de 80% din salariul zilnic.
Şi tatăl are dreptul la o perioadă de concediu - concediul de paternitate, dar numai în situaţia în care mama nu mai beneficiază de acesta din cauza decesului, a infirmităţii sau a abandonării copilului. De asemenea, tatăl poate beneficia de concediu chiar dacă mama desfășoară o activitate independentă şi are dreptul la indemnizație de maternitate. Concediul de paternitate nu trebuie confundat cu concediul tatălui sau cu zilele libere la care are dreptul tatăl în cazul nașterii copilului său, al adopției sau îngrijirii familiale.