BUCUREȘTI, 15 iun - Sputnik, Dragoș Dumitriu. ”Cred că asemenea exemplare, dacă sunt lăsate să zburde liber într-un spectacol de teatru, riscă să se substituie rolurilor noastre. Spectacolul nostru a fost depunctat de un spectator pe mystage.ro pentru că am făcut o asemenea întrerupere în trecut. A primit trei stele și explicația că nu trebuie făcută educație cu forța. Eu răspund că n-am forțat pe nimeni, dar dacă teatrul este casa mea, atunci tu trebuie să te conformezi regulilor casei mele”.
Acesta e un fragment al unei postări a lui Tudor Chirilă, artistul povestind în stilul său moralizator ce i-a făcut o ”pițisoară” la un spectacol – vorbea tare, i-a sunat telefonul, alarma, s-a ofuscat când a fost admonestată… Chirilă s-a întrerupt pentru a o pune la punct!
Și, da, Chirilă are dreptate, teatrul respectiv e casa lui, dar artistul-activist uită că și spectatorul e al lui, așa cum l-a tras el – în primul rând cu felul său de a se comporta în public. Ce semeni, aia ai… Sincer, cum ar vrea Tudor Chirilă să se comporte un adept al curentului „Muie”?!...
O adevărată lecție de comportament i-a dat Mircea Diaconu, care, la Antena 3, i-a exemplificat cum trebuie să se comporte un artist dedicat profesiei. DC News a consemnat secvența.
”Când eram tânăr și jucam la Teatrul Bulanda, cineva a uitat un trandafir pe marginea scenei - din acel moment, tot spectacolul s-a modificat în funcție de trandafirul acela - s-a improvizat!”, a povestit Diaconu.
În situații de felul acesta, actorul nu trebuie să zică: ”băi, închide telefonul” – dimpotrivă, spune Mircea Diaconu. ”Trebuie să includă accidentul în poveste! Așa ieși din asta – și ies niște lucruri geniale!”
”Spectatorul, dacă a greșit, se simte prost și așa mai departe, dar nu trebuie să-i faci observație, în niciun caz!”, explică Mircea Diaconu. ”Sunt mijloace prin care te poți salva, fără să faci observație nimănui - niciodată nu trebuie să faci observație publicului, se găsesc alte soluții mai inspirate”.
Problema e că Tudor Chirilă, actorul, a intrat în pielea lui Chirilă-civicul, pentru care întotdeauna celălalt va fi vinovat, trebuie să existe un vinovat, pe care el, infailibilul, niciodată nu îl cauționează și nu îl acceptă.
Asta e diferența între el și marele actor Mircea Diaconu, un ”mare” și în viața de zi cu zi. Mare la suflet și la înțelegerea vieții, care nu e în alb și negru, într-un radicalism ale cărui lumini și contrast le stabilesc alde Chirilă ”activistul”.