Editorial de Aleksandr Isaev
Ziua de luni s-a dovedit a fi dificilă la Chișinău pentru toți cei aflați în trafic și, în general, cu sub aspectul asigurării securității. În capitala Moldovei au sosit, practic concomitent, reprezentanți ai marilor puteri mondiale (dacă, desigur, Uniunea Europeană poate fi numită „putere”). Deplasarea oaspeților prin Capitală le-a dat de furcă mai multor persoane cu funcție de răspundere din Chișinău. În plus, a mai și plouat, umiditatea a fost înaltă. Într-un cuvânt, o situație de neinvidiat.
Ziua a fost complicată și pentru politicienii moldoveni. Au ajuns la limită, dincolo de care îi așteaptă fie crearea unei majorități guvernamentale, fie alegerile anticipate. Potrivit președintelui Moldovei, Igor Dodon, timpul pentru reflecții a expirat, iar săptămâna curentă este ultima pentru straniile „negocieri fără negocieri” dintre fracțiunile parlamentare.
Primii au aterizat pe aeroportul din Chișinău emisarii Occidentului - înaltul comisar al UE pentru vecinătate și negocieri de extindere, Johannes Hahn, și directorul Biroului pentru Europa de Est al Departamentului de Stat al SUA, Bradley Freden. Ceva mai târziu a sosit la Chișinău reprezentantul special al președintelui Federației Ruse pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu Republica Moldova, vicepremierul rus Dmitri Kozak.
Hahn și Freder au purces imediat la întrevederile cu principalii actori politici din Moldova, deși anterior declaraseră că vizita lor concomitentă nu are nicio legătură cu situația politică din țara noastră. Și că, în general, prezența lor aici nu este decât o coincidență. Potrivit ambilor emisari occidentali, ei au sosit la Chișinău pentru a „susține Moldova în realizarea reformelor democratice, bazându-se pe calea europeană și consolidându-și potențialul instituțional”.
Potențialul instituțional. Sună parcă frumos. Și, cel mai interesant, aceste cuvinte se potrivesc pentru orice și, în același timp, nu spun nimic, fiind tocmai bune de inclus într-un manual universitar pentru diplomații începători.
Pentru cititori noștri mai simpli și naivi vom cita cuvintele lui Bradley Freden, care s-a exprimat într-adevăr foarte elocvent. Reprezentantul Departamentului de Stat al SUA a declarat că s-a întâlnit cu liderii partidelor politice moldovenești „…nu pentru a influența asupra formării guvernului, aceasta nu este treaba noastră. După cum am spus anterior, vizita mea aici în acest moment este o coincidență”.
Ei da, chiar să-l crezi. Vorba eroinei dintr-o comedie sovietică: „Să bem pentru întâlnirea noastră întâmplătoare!”
Însă comentatorii care nu sunt obligați să se antreneze în echilibristica verbală vorbesc de sosirea celor doi emisari occidentali mai simplu și mai concret: Hahn și Freden au venit ca „să lipească coaliția prooccidentală”. Acest lucru s-a întâmplat nu doar o dată sau de două ori. Mulți își amintesc eșecul negocierilor privind crearea coaliției de centru-stânga în 2010. Se vorbește că în acele zile la sediile Ambasadei SUA și misiunii Uniunii Europene ardea lumina zile și nopți la rând, iar pista de decolare de pe aeroportul Chișinău era cât pe ce să se încingă, atât de des zburau avioanele între capitala Moldovei și capitalele europene.
După întrevederile cu politicienii de la Chișinău, Johannes Hahn, ca și Bradley Freden, a declarat că nu intenționează nicidecum să se amestece în politica moldovenească. Însă cuvintele sale referitoare la neamestec au răsunat, cum să zic, cam ciudat.
„M-am întâlnit cu liderii a trei partide, cu premierul și președintele și vreau să repet că UE nu impune nimic”, a spus Hahn. După care a continuat: „Sper că toți sunt conștienți de responsabilitatea pe care o poartă. Dacă alegerile anticipate vor avea loc, există riscul ca FMI să suspende programul de asistență cu Republica Moldova”.
Deci, responsabilitatea. Iată cum. Un autor de romane de aventuri ar califica această situație ca „a dezgoli nițel pumnalul”. Probabil că cei aflați de față au făcut schimb de priviri și s-au gândit: „Dacă aceasta nu înseamnă presiune, atunci eu sunt papa de la Roma”. Însă nimeni nu a zis nimic.
În cazul vizitei lui Dmitri Kozak totul pare mai simplu și, în același timp, mai complicat. În primul rând, aceasta este prima vizită în Moldova a reprezentantului special al președintelui Federației Ruse după ce a fost numit în această funcție.
A sosit în țara noastră la invitația lui Igor Dodon, care a vorbit de această vizită la summit-ul recent al UEE. Cu alte cuvinte, agenda economică a relațiilor moldo-ruse este considerată ca fiind dominantă în actuala vizită. Printre atribuțiile vicepremierului rus se numără dezvoltarea relațiilor comercial-economice cu Moldova. În aceste relații se observă, deja de câțiva ani, o criză constantă care afectează grav în primul rând economia Moldovei, de aceea este necesar de întreprins ceva în acest sens.
În al doilea rând, după Chișinău, reprezentantul special al Rusiei va vizita Tiraspolul. Este de înțeles că problematica transnistreană ocupă un loc important în agenda sa.
Însă, chiar dacă în timpul aflării sale la Chișinău Dmitri Kozak nu s-ar fi întâlnit nici cu un lider de partid, prezența sa își va lăsa oricum amprenta în politica moldovenească. Înșiși politicienii, precum și presa, au făcut acest lucru în locul lui, discutând în fel și chip vizita vicepremierului rus și înaintând vreo zece versiuni diferite care se contrazic flagrant una pe alta.
Vor reuși oare Johannes Hahn și Bradley Freden să formeze în Parlamentul Moldovei o coaliție proeuropeană din materialul pe care îl au la îndemână? Vom vedea exact până la sfârșitul săptămânii. Ținând cont de disensiunile dintre partidele prooccidentale din Moldova, lucrul pare extrem de complicat: ca și cum ai frânge lemnele de genunchi. Însă genunchii americanilor și europenilor sunt tari. Dar, se vor dovedi oare lemnele a fi fragile? Vom vedea foarte curând.