Politică
Ultimele știri din politică, cele mai importante evenimente de la Președinție, Guvern și Parlament, partide politice, declarații ale politicienilor, știri pe surse, comentarii și analize

Olguța, de acord cu provocarea bombă: să facă publice adevăratele intenții de la Bruxelles

”Dacă Lia Olguta Vasilescu nu e prea ocupată, poate publică dracului corespondența cu Bruxellesul, aia legată de spitalele regionale - să vedem și noi ce și cum”
Sputnik

BUCUREȘTI, 3 mai - Sputnik, Dragoș Dumitriu. ”Banii europeni ar trebui să fie principalul motor de dezvoltare a țării”, a declarat realizatorul TVR Ionuț Cristache. Această afirmație, regăsită de multe ori în spațiul public, a atras o reacție dură a fostului consilier politic al liderilor istorici ai PSD, Constantin Gheorghe.

”În exercițiul financiar 2014-2021 România are alocate vreo 30 de miliarde de euro - adică vreo 4, 3 miliarde de euro anual”, spune analistul, care subliniază că banii sunt dedicați DOAR unor domenii. ”Numai de 4 miliarde de euro are nevoie, anual, să investească România, pentru a se dezvolta?”, întreabă ironic Constantin Gheorghe.

În plus, atrage atenția Constantin Gheorghe, ignorăm un lucru esențial: ”din cele 4 miliarde doar vreo 400 de milioane rămân în România, comenzi adresate ”industriei””. Adică, ”scoatem din discuție taxe, impozite, salarii (oricum de rahat!)”.

”Ce efect de antrenare produc cele 400 de milioane? Suntem bine cu capu?”, întreabă revoltat analistul. ”Ne place, sau nu ne place, efortul național, cu bani românești, este baza”.

Și fostul consilier al primilor oameni în stat explică: ”Anul trecut PIB a fost de vreo 200 miliarde de euro. Anul ăsta, probabil, va fi de vreo 210 miliarde de euro. Bugetul este cam o treime din PIB, deci vreo 70 de miliarde de euro”.

”Din acești bani investițiile sunt de vreo zece miliarde de euro”, arată analistul. ”Ținând cont de aventurile cu ”absorbția”, fondurile europene nu reprezintă mai mult de un sfert din banii autohtoni dedicați investițiilor”.

Dar, atrage din nou atenția Constantin Gheorghe, ”nici banii românești investiți nu rămân în România - se duc tot pe importuri!”.Motivul? „România s-a dezindustrializat!”

”E drept, industria duduie! Dar nu produce mai nimic pentru piața locală, și oricum NU pentru obiectivele de investiții”, scrie analistul. ”Poate ceva structuri metalice, ciment, vopsele, tencuieli, geam - dar strunguri, mașini unelte, utilaje de construcții, de transport? Produse chimice și petrochimice?”

Concluzia ca ”să n-o lungim”: fondurile europene ”sunt o himeră, și fac mai mult rău decât bine”.

”Pentru că nu permit dezvoltarea capitalului și industriei autohtone - și, mai ales, pentru că nu ne permit să facem investițiile de care avem noi nevoie, ci doar pe acelea unde sunt abonate firmele occidentale, vezi ”autostrăzile””, încheie demonstrația fostul consilier al lui Ion Iliescu și Adrian Năstase.

În finalul analizei sale, Constantin Gheorghe lansează o provocare adresată Liei Olguța Vasilescu, purtător de cuvânt al PSD și ministrul cel mai curajos al guvernelor de după 2016.

”Dacă Lia Olguta Vasilescu nu e prea ocupată, poate publică dracului corespondența cu Bruxellesul, aia legată de spitalele regionale - să vedem și noi ce și cum”, scrie Constantin Gheorghe.

Pentru că, explică analistul, povestea sună cam așa: ”Lasă, că știm noi mai bine ce boli aveți voi, românii, și deci și ce spitale trebuie să construiți!”

”Adică unele (spitale, n.n.) care să nu-i concureze nici pe unguri, nici pe austrieci”, scrie analistul, care încheie ironic, apropo de perioada de sărbători și de veșnica sărbătoare pro-europeană: ”În rest, trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!”.

Ei bine, provocarea lui Constantin Gheorghe a primit o reacție… chiar de la adresant! Lia Olguța Vasilescu a dat ”Like” la analiză. Și, implicit, la ”provocare”.

Va publica deci Lia Olguța Vasilescu corespondența pe această temă? Ar fi interesant. Mai ales că, în 2017, a existat un diferend legat de construirea de spitale în parteneriat public privat – care se dovedea mult mai avantajoasă decât cea impusă de Bruxelles, în sistemul ”finanțării” europene. După care au urmat alte și alte contre… că așa e în Europa.