După o lungă așteptare, președintele Iohannis a prezentat întrebările pentru Referendum. De fapt, a evitat să le prezinte personal, probabil pentru a nu da ochii cu presa și a fi obligat să fugă fără să răspundă la întrebări. Cum face de obicei.
Acum a trimis-o pe purtătoarea de cuvânt care a citit cele două așa zise întrebări:
- ”Sunteți de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de corupție?”
- ”Sunteți de acord cu interzicerea adoptării de guvern a OUG în domeniul infracțiunilor, pedepselor”.
De fapt, nu sunt întrebări reale, pentru că ele nu au legătură cu sensul ideii de ”întrebare” – acela de a dori să afli un răspuns. Deci un sens gnoseologic – ori, în cazul de față avem un sens electoral, politicianist, de interes de grup și personal. Mai mult, interesul acestui Referendum este de a pune blamul pe un partid, fapt descris clar prin faza anterioară a procesului declanșării Referendumului și certificat prin cele două ”întrebări”.
Să ne amintim ce a spus Iohannis după consultările oficiale pentru Referendum, fraze oficiale și consemnate oficial, pe site-ul Președinției:
- ”Le-am spus direct că după părerea mea acest asalt al PSD asupra Justiţiei, care durează de mai bine de doi ani, trebuie să primească un răspuns din partea românilor, iar acest răspuns este, evident, un referendum”.
- ”Eu cred că românii au dreptul să dea un răspuns acestui asalt pesedist asupra justiției”.
Deci, Iohannis spune clar că Referendumul este ”un răspuns la asaltul PSD”, adică este un Referendum convocat împotriva unui partid politic!
Paranteză: menționez că acest partid, PSD, a fost ales democratic și își desfășoară activitatea în regim constituțional, inclusiv prin consultări cu Curtea Constituțională a României și cu organisme europene. De asemenea, e de amintit că ”asaltul” despre care vorbește președintele a fost supus – total sau pe etape – judecății CCR, chiar la inițiativa (atacul) președintelui sau ale unor partide convergente.
Revenind, să subliniem că, din cele prezentate, rezultă că încă din faza de consultări, se vede că un asemenea demers NU poate fi caracterizat ca un Referendum democratic, specific UE, ci mai curând ca o oficializare a blamării unui partid – ceea ce nici măcar comuniștii deceniului cinci nu au făcut când au desființat partidele ce nu conveneau noii orânduiri.
De asemenea, spiritul în care se desfășoară referendumul este evident în același sens: președintele, inițiatorul Referendumului, nu face decât să atace PSD, indiferent de context, putându-se ușor demonstra că e vorba de o campanie de denigrare și atac asupra unui partid politic – chiar cu reprezentare majoră la nivel de PE.
Întrebările sunt inutile din punct de vedere al răspunsului; de altfel, pe fond, ele nici nu ar putea fi admisibile pentru un Referendum, pentru că induc o idee lipsită de fundament precis, de claritate a urmărilor, într-un amestec periculos și inept de justiție, administrație, legiferare și mânie civico-politică.
Ce se întâmplă dacă trece ”Referendumul” din punct de vedere concret? Dar dacă nu trece? Nimic, evident! Nici nu s-ar putea petrece, pentru că situațiile pentru care se pun întrebările nu fac parte din istoricul actului de guvernare – ci al unei campanii politice! Nici măcar nu ar putea fi izvor de conduită – pentru că nimic nu e clar: ce înseamnă ”corupție”, ”pedepse”?...
Da, practic Iohannis pune românii să voteze pentru sloganurile politice și pentru alegații lansate cu scopul atacului politic! Nu pentru o situația reală, concretă, în care Guvernul a avut o politică, o consecvență în asemenea demersuri – în sensul actelor normative – în sensul denunțat de ”întrebări”! (în contrapartidă, Referendumul lui Băsescu se referea la o situație concretă: Parlamentul are e camere și peste 500 de parlamentari, iar el dorea 1 cameră cu 300 de membri).
În plus, ”întrebările” abordează exact etichetele aplicate de inițiator de peste 2 ani PSD: ”corupție”, ”infracțiuni”, ”vor să scape prin ordonanțe” – deci, pe fond, acestea certifică scopul politic strident – nu conform ideii de Referendum! - al așa ziselor întrebări.
În concluzie, România introduce în Uniunea Europeană un Referendum contra unui partid politic și folosește principalul procedeu democratic de consultare a populației în interes politic, de grup și personal! Ori, asta constituie un precedent periculos pentru Europa!
Mai mult, circumstanța agravantă este organizarea Referendumului politic în paralel cu alegerile europarlamentare, deviind grav ideea participării populației la cel mai important scrutin european!
România, din cauza lui Iohannis, folosește practic Europa pentru a ataca un partid (cu reprezentare europeană!), putând astfel influența și componența viitorului Parlament European.
Repet – este un precedent rușinos și periculos pe care România îl introduce în UE – și devine un pericol pentru Europa! Adică, pe viitor, cine știe ce le mai dă prin cap liderilor români să facă? Poate MUIE ca model de exprimare politică de la tribuna de la Bruxelles?... Poate scuipatul, grijania sau luatul la palme pe stradă, ca semn al libertății de exprimare?
Și da, România este expusă riscului unor sancțiuni majore. Și meritate, din păcate… sau din cauza lui Klaus Iohannis.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.