BUCUREȘTI, 6 apr - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Aș fi putut pune titlul ”Cel mai dement text despre Augustin Lazăr”! Și chiar merita, chiar dacă autorul este un personaj ca Vladimir Tismăneanu. Cine este acesta?
Fiu unui Kominternist, s-a transformat în intelectual progresist, pro-occidental, pro-NATO, rusofob, anticomunist etc. etc. Mai presus de toate, este autorul părții teoretice a unei mari mizerii comandate de Traian Băsescu – așa zisa condamnare a comunismului, în realitate un mijloc prin care Băsescu a radicalizat populația, a făcut să fie denigrați oameni și realizări, dar a făcut să fie și maculată istoria României.
Tismăneanu a condus Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România – numită și Comisia Tismăneanu – și a semnat ”Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”.
Denunțat ca fiind plin de falsuri și de o totală rea voință la adresa României, Raportul a fost folosit de Băsescu, dar și de străinătate în bătălii politice, dar și pentru a fac presiuni asupra României.
Acesta e personajul care semnează în revista ”Newsweek” – la origine americană, dar a care apare și în variantă românească, sursele de finanțare declarate fiind greu credibile.
Vladimir Tismăneanu semnează un articol, apărut în această seară, intitulat ”Augustin Lazăr si claritatea morală”. Nu, autorul nu dorește să evidențieze un contrast, ci pentru el chiar asta e Lazăr – ”e claritatea morală”! Și mai mult decât atât, după cum veți citi.
Sar peste aberații de tip ”Augustin Lazăr are un moment în al sau trecut care nu a fost nu tocmai luminos” (?!) și ajung la fraze esențiale:
”Eroarea lui Augustin Lazăr a fost de a fi pus o semnătura automată asemeni milioanelor de semnături și adeziuni din epocă - o semnătura nefericită, mă grăbesc să o spun”.
Adică ”intelectualul” lui Băsescu echivalează semnătura pe o respingere a unei liberări din pușcărie (politică) cu o adeziune la PCR… eventual la UTC!
Tismăneanu încearcă să jongleze cu mințile sărace, creând un contrast între Lazăr care ”nu a fost securist, nu l-a anchetat, nu l-a schingiut, nu el l-a condamnat” pe Iulius Filip cu cei care îl acuză.
Iar în timp ce Lazăr este prezentat ca un fel de victimă a comunismului – ”ce însemna să fii procuror în acea perioadă, poziția era una prin definiție ingrată dacă îți păsa de drepturile omului” – ei bine, prin contrast, acuzatorii săi sunt adevărați monștri!
”Faptul că imunda campanie (…) este coordonată de oamenii securistului (colaborator sau ofițer) Felix și ai lui Ciripoi (SRS) este probă irefutabiilă că avem de-a face cu o mârșăvie”, scrie Tismăneanu, ”Una la fel de inflamată precum frica acestor jivine de justiția independentă”.
Și atenție, construcția articolului este una în trepte, iar acum ajungem la cea mai de sus: procurorul general este ”omul care le stă că un os în gât infractorilor care au capturat puterea guvernamentală în România”!
Și atenție la culmea textelor despre Lazăr:
”Așa văd eu distincția necesară la acest tulbure ceas istoric: Augustin Lazăr simbolizează valorile societății deschise. Detractorii săi reprezintă forțele beznei, represiunii, infamiei”.
După acest text din Newsweek nu se mai poate scrie nimic! Culmea ridicolului, a absurdului a fost atinsă – și sper ca Augustin Lazăr, despre care cred că se exagerează când e acuzat de unele fapte în cazul de față, ei bine sper să se trezească și să-și dea demisia.
Pentru că a fi ”apărat” prin asemenea text e mai rău decât să fii atacat sau insultat! Parafrazând, i-aș spune procurorului general – Lazăre, ridică-te și pleacă demn, ai fost un procuror care a făcut ce i s-a cerut, dar gata – Tismăneanu e deja prea mult!
Mai bine îl semnai liberarea lui Filip, chiar dacă te lua Securitatea. Poate ăia te ”torționau” nițel, dar nu scriau asemenea aberații despre tine! De fapt, cred că textul acesta e blestemul lui Filip, Munteanu și a mai cine știe cui… Dumnezeu nu doarme, doar rațiunea – și atunci apar alde Tismăneanu!