BUCUREȘTI, 21 mart – Sputnik. Astăzi putem spune în sfârșit că a venit primăvara pentru că pe 20 martie, în ziua echinocțiului de primăvară, s-a sfârșit iarna astronomică. Echinocțiul de primăvară se produce în jurul datei de 20 martie și marchează începutul primăverii astronomice care durează 92 de zile. Este momentul în care Soarele, în mișcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecție al eclipticii cu ecuatorul ceresc, ziua fiind egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ, scrie libertatea.ro.
Echinocțiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare. După data de 21 martie, durata zilei (față de cea a nopții) va fi în continuă creștere, iar cea a nopții (față de cea a zilei) în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc momentul solstițiului de vară.
Tradiţii, obiceiuri, superstiţii
Odată cu echinocțiul de primăvară, putem spune că natura se trezește cu adevărat la viață. În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: ”Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.
Tot la această dată, în unele regiuni mai exista o tradiție. Copiii și tinerii se strângeau în grupuri de câte trei sau de câte opt persoane, împodobeau o creangă de copac cu flori de primăvară, iar apoi mergeau să colinde din casă în casă recitând.
În tradiția populară, această zi este perfectă pentru a scoate vitele afară, iar țăranii trebuie să pornească plugul și să înceapă munca câmpului. În această zi nu este bine să lenevești, dar este bine să grădinărești și să te afli în mijlocul naturii.
Totodată este ziua în care poți să-ți scrii planurile pe o hârtie, pe care să o îngropi sub un trandafir. Dacă trandafirul înflorește repede, înseamnă că dorințele se vor îndeplini.
Tradiţiile spirituale ale Echinocţiului de primăvară spun că orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.
Astfel, echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal. Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei.
Numeroase ritualuri păgâne celebrau echinocţiul de primăvară mai ales pentru importantă să în creşterea fertilităţii pământului şi a naturii în general.
După convertirea la creştinism, ritualurile pentru echinocţiul de primăvară au suferit o transmutaţie, chiar dacă s-au păstrat în subconştientul colectiv. Focuri se aprindeau în vechime, pentru a arde iarnă şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii.
Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub formă Focurilor Sfinţilor. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumina şi întuneric. Se marchează astfel în chip ritualic un fenomen astronomic obişnuit, dar care da direcţia pentru activităţi omeneşti specifice.