BUCUREŞTI, 7 mart – Sputnik, Doina Crainic. Sputnik România va oferă o selecţie cu cele mai frumoase mesaje de urare şi felicitare, dar şi câteva citate cu totul deosebite despre femeie:
Pentru mamă:
„Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
Mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere.
Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!” (Traian Dorz)
„Dragă mama,
Astăzi eu nu sărbătoresc doar o simplă zi,
Astăzi eu sărbătoresc binecuvântarea prin care Domnul
mi-a dat o mamă atât de bună şi iubitoare. La mulţi ani!”
„Mama este acea fântână care te răcoreşte când îţi este sete, mama e acel vânt care îţi mângâie obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care te încălzeşte atunci când îţi este frig, mama e acea sclipire care îţi luminează cele mai întunecate nopţi, mama e îngerul care îţi alungă visele triste, mama e braţul în care îţi găseşti alinarea, mama e soarele de la care primeşti lumina, mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.
Mama ştie şi simte totul. Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranţei oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce” lumea. Ce făptură minunată e mama! Mamă, ţi-am spus astăzi cât de mult Te Iubesc?! La mulţi, buni şi frumoşi ani iubită mamă!” (Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu, „Puține cuvinte, multă iubire”)
Mulţumesc, mama! „Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia găseşti de fiecare dată iertare” (Honore de Balzac)
Pentru soţii/iubite:
Pentru că eşti minunată, toate florile din lume urează „La mulţi ani!” unei alte flori.
„Odată cu venirea primăverii, ai venit tu… a răsărit primul ghiocel şi cu el dragostea mea pentru tine… ţi-am dăruit un buchet de flori şi tu mi-ai dăruit dragostea ta… şi de atunci în sufletul meu e întotdeauna primăvara… pentru că acolo eşti tu. Tu eşti primăvara sufletului meu. Te iubesc!”
„Sunt cel mai fericit bărbat, am trecut împreună prin bune şi rele, nu trebuie să-ţi dau mesaje pompoase, pentru că toată lumea ştie că tu eşti minunea vieţii mele. La mulţi ani, scumpa mea soţie!”
„Pentru că sunteţi cele care înseninează zilele bărbaţilor, pentru că sunteţi cele care suflaţi dragoste peste orice faceţi voi şi familia voastră, cele care, numai când priviţi către copiii voştri, daţi lumii mai multă frumuseţe, cele care găsesc în fiecare zi timp pentru orice problemă şi orice nevoie a celor dragi, pentru că, deşi vă mai plângeţi câteodată, o luaţi de la capăt în fiecare zi, mai puternice şi mai hotărâte, pentru că sufletul vostru ştie ce e iubirea, cum se dăruieşte şi cum se primeşte ea… şi pentru tot ceea ce reprezentaţi, pentru voi timpul se opreşte puţin în loc la fiecare început de primăvară, să vă aducă un omagiu…La mulţi ani!”
„Pentru o ființa unică și minunată care îmi luminează viața cu un singur surâs! Dumnezeu să-ți dăruiască un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, sănătate, împliniri și bucurii! La muți ani, draga mea soție”
„Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.” (Grigore Vieru)
La mulţi ani!
„Femeia este viaţă şi cu ea ţine Dumnezeu”
„Ce minune a mai creat Dumnezeu! Femeia straşnică! A pus Dumnezeu atâta plinătate şi atâta forţă în sinea ei deşi pare şi chiar este atât de sensibilă şi chiar, se poate spune, extrem de fragilă. Auzeam uneori spunându-se de către unii bărbaţi că femeia nu trebuie atinsă nici cu un fulg, aşa trebuie să ne purtăm de delicat şi frumos. … Femeia este conştientă că este valoroasă chiar dacă nu are timp s-o arate prea des. Este prea ocupată cu lucrurile serioase şi nu glumeşte asupra rosturilor sale sădite de Dumnezeu: de mamă, de gospodină, de vatră caldă în virtuţi şi vreri creştine, de vrednicii de fiecare zi care nu se văd şi de care, uneori, te cuprind, fără să vrei, unele amărăciuni dacă nu sunt recunoscute de cei din jur.
… Mama, soţia, gospodina, întreită lucrare şi osteneală fără margini, de nimeni ştiută, mereu împrospătată şi de la capăt, din nou luată! De unde atâta forţă? Ai putea spune că este de domeniul supranaturalului! Mă uitam la mama şi o vedeam cu câtă forţă lucrează o zi întreagă şi noaptea până a doua zi. N-am mai văzut o aşa fiinţă şi de dragul ei o ajutam din răsputeri. Pentru mine, mama, soţia, gospodina, este întreita minune printre noi oamenii. …
Când spui mamă spui un univers! Când spui femeie, spui viaţă! Când spui soţie, spui speranţă! Ea, femeia, mama, soţia, gospodina, umple totul: casa, lucrarea, bucuria, fericirea, văzduhul, cerul! Doamne, ce fiinţă este femeia! Dacă ar şti ea însăşi cât este de valoroasă! Dar s-o lăsăm aşa, mai bine să nu ştie pentru că în final ea este o taină a lui Dumnezeu printre noi oamenii. Să nu fim barbari cu femeia pentru că este viaţă şi cu ea ţine Dumnezeu! Să nu uităm!” (ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului)
„Femeile sunt asemeni florilor. Floarea bucură pe toţi. Înflorește ca să aducă bucurie. Oferă frumuseţe petalelor ei minunat colorate și parfumul ei. Se lasă ruptă și moare ca să-ţi facă o bucurie, ca să-ţi înfrumuseţeze viaţa și casa. Căci totul în lume răsare din durere.” (Preotul martir Constantin Sarbu, Lacrimă și Har, Editura Bonifaciu, 2011, p. 203, sursa: nobleteafemeii.ro
„Supusă unui destin al pasiunii, ea este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o cheamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi viaţa şi totodată nevoia de dăruire desinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn. Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s-ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum s-ar explica plânsul luminat de razele bucuriei ce-i străbat adesea chipul?
Femeia, femeia adevărată, nu trebuie căutată în uzină sau cazarmă, ci în biserică, în cămin şi în pajişti. Iubită, soţie, mamă sau soră, femeia apare în viaţa noastră ca un îndemn la dragoste şi creaţie. Dincolo de rătăcirile cetăţii moderne, o găsim frumoasă şi mângâietoare, sensibilă tuturor semnelor curate şi înălţătoare ale condiţiei omului.”
(Ernest Bernea, Preludii, Editura Predania, 2011)