BUCUREȘTI, 29 ian - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Cel mai activ om politic PSD în mediul on line, deputatul Liviu Pleșoianu, s-a remarcat și prin demersurile concrete – atunci când a fost vorba de Laura Kovesi sau de anchetele parlamentare dificile.
Pleșoianu a susținut intens și organizarea mitingului PSD – care s-a dovedit o reușită – dar și suspendarea lui Klaus Iohannis.
De această dată, Pleșoianu reacționează puternic în urma declarațiilor scandaloase ale președintelui Iohannis și cere, ”de urgență”, următoarele:
1. ”Solicit o evaluare psihologică în regim de urgență a Insului Bizar!”
2. ”Solicit conducerii PSD-ALDE demararea urgentă a procedurii de suspendare sau sesizarea CCR pentru constatarea imposibilității exercitării funcției”.
Parlamentul României trebuie să acționeze, consideră Liviu Pleșoianu, care îl ironizează oarecum pe președinte – subliniind însă că situația, dincolo de aspectul uluitor și ridicol, este cu adevărat gravă:
”Nu e doar o datorie constituțională, ci și una umanitară”, scrie Pleșoianu. ”Președintele în funcție trebuie ajutat. E nevoie de mulți specialiști cu experiență! Situația e gravă...”
Pleșoianu citează pasajul discursului lui Iohannis care, cu siguranță, va rămâne în analele Președinției României. Din păcate, zicem noi…
Iohannis, cu ocazia decernării medaliilor pentru supraviețuitorilor Holocaustului – și a omagierii victimelor:
”Să nu uităm că, în numele unui aşa-zis ideal suprem, schimbând legi şi capturând instituţii una câte una, s-a consolidat regimul nazist. Percepţia că politicienii, care reprezintă oamenii şi interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri reprezintă o filozofie toxică. Astăzi, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiţie şi de a-şi rezerva puterea, unii politicieni învinuiesc magistraţi, blamează multinaţionalele "viclene", cum zic ei, şi diabolizează UE, descrisă drept abuzivă și trufașă. După cei arătați acum cu degetul, ar urma alții, apoi alții, și tot așa până când indistincția și căutarea continuă a vinovaților s-ar transforma în pretextul perfect pentru acapararea statului.”
Pleșoianu și-a însoțit demersul și cu o ilustrație semnificativă: