BUCUREȘTI, 27 ian - Sputnik, Dragoș Dumitriu. ”Congresul” de ieri al ”partidului” lui Dacian Cioloș a fost marcat de presă și comentatorii de pe mediile de socializare prin ironii și multă bășcălie la adresa liderului ales cu greu – și împotrivirea mediului ostil, o pană de curent punând în pericol ”construcția politică”.
Sorin Roșca Stănescu îi face o descriere lui Cioloș, celebrul jurnalist distrându-se evident cu acest portret demn de gazetarii interbelici:
”Agitat ca întotdeauna înaintea unor runde de alegeri, un domn de la țară, numit Dacian Cioloș, moșit de securiști nomenclaturiști și cu o educație făcută la viteză și pe picior, a fost proiectat în politica mare, la nivel național și european”.
Și, scrie Roșca Stănescu, ”cu acest background, a fost împins de protectorii săi, reprezentând factorul intern și factorul extern, în brațele lu Klaus Iohannis, care l-a cadorisit, timp de un an, cu o funcție de premier”.
”Îndrumat de sistem, Cioloș a adunat de pe jos cioburile guvernării lui sparte și, din Piața Victoriei, cele mai radicale grupuri prezente vreodată în România de la legionari încoace, și a constituit, iată, partidul PLUS”, scrie SRS.
Dar, la prima întrunire oficială a partidului, participanții ”au putut remarca faptul că au ales un președinte absolut controversat, un produs al sistemul pe care pretind că îl urăsc și, în cel mai bun caz, îl disprețuiesc”.
Sigur, Sorin Roșca Stănescu este un ziarist serios, cu un stil grav, deci ironia lui este pe această măsură.
Dar vine Bogdan Duca, analistul ”Q Magazine”, și o spune relaxat, în stilul frumoasei lui șefe, Floriana Jucan: ”Nu știu ce simțiți voi când îl ascultați pe Dacian, dar mie îmi provoacă un ușor sentiment de....milă”. Și Bogdan Duca începe cu tiruri de cerneală:
”Știți filmele ceaușiste cu CAP-uri? Ele mergeau după o rețetă simplă: venea inginerul agricol la CAP, cu capul doldora de carte, cu viziune, schițe, planuri și începea să se certe cu președintele CAP-ului sau primarul din localitate”.
De obicei, aduce aminte Bogdan Duca, conflictul era mediat de tovarășii de la partid, ”care subliniau că socialismul se făurește atât științific, cum dorea inginerul, dar și cu oameni, cum subliniau președintele CAP și primarul”.
”Uitându-mă la Dacian, blajin, smerit, oarecum jenat că trebuie să vorbească public, cred că ar fi fost inginerul perfect pentru un CAP ideal comunist”, a comentat Bogdan Duca.
Cunoscutul jurnalist Bogdan Tiberiu Iacob (InPolitics) scrie sec, punctând creația ”sistemului”, ca și SR Stănescu.
”Dacian Cioloș a fost ales președinte al PLUS? Nu, dragilor, a fost desemnat președinte. A fi ales presupune o opțiune...”.
Mai dură este apreciata internaută Monica Krueger, românca stabilită la Munchen. ”Președintele unui partid de 7.000 de oameni (cu morți cu tot!)”, scrie Monica.
”Cioloș a candidat la șefia Plușului ăla, pardon, Puls... neeee că ăia sunt cu salvări”, ironizează Monica Krueger. ”Mă rog, a candidat împotriva lui Dacian și a lui Julien la șefia unui partid. Băi, minune mare s-a întâmplat! A câștigat după această luptă crâncenă!”
Da, râde Monica, ”asta este minunea minunilor!” – sesizând acest aspect ridicol, Cioloș era să fie învins într-o cursă de unul singur! Dar, Monica mai vede o țintă la congresul ”Plușului”:
”Vestea proastă este ca Oana Pellea a renunțat să mai plece din țară punându-și poalele în cap - ah! nu, speranțele, în Cioloșică”, scrie Monica Krueger, ca trage și concluzia: ”Păcat! I-ar fi fost așa de bine prin Congo... Nici nu știe ce-a pierdut...”.
Ca de obicei, am reprodus doar câteva reacții din multele care apar în asemenea ocazii. Cert este un aspect – cei care anunță cu surle și trâmbițe că vor să schimbe din temelii România nu sunt în stare, iată să schimbe… starea de ridicol în care se regăsesc atunci când dau față cu publicul și cu presa.
Singura lor cale este să fie numiți – sau să apară din ”neant”, așa cum vedem că se petrece cu liderii și activiștii civici apăruți… peste noapte.