BUCUREȘTI, 24 ian - Sputnik, Dragoș Dumitriu. ”Nu aș fi scris iar, după multă vreme, despre Cătălin Tolontan dacă nu s-ar fi încăpățânat să gireze ipocrit o mizerie fără margini pe care a poreclit-o “povestea de viață” a adopției copilului premierului Dăncilă. O poveste urâtă, care seamănă a jurnalism ca la carte cum aduc eu a pivot în NBA și care i s-a întors în frunte ca o greblă pe care calci apăsat”.
Este un pasaj dintr-un text publicat ieri de Victor Ciutacu pe blogul personal – practic, o lecție de bun simț și de jurnalism pe care i-o dă lui Cătălin Tolontan cel care este responsabil de apariția odiosului articol despre familia Dăncilă.
Atacuri disperate contra Vioricăi Dăncilă – își dau seama că îl va face praf pe Iohannis! >>>
Tolontan s-a pretat chiar la o replică ciudată, în care pe de-o parte spune că ”Libertatea a descoperit certificatul și prim-ministrul a spus adevărul!”, ca apoi să completeze ”Doamna Dăncilă, țineți-vă de cuvânt și dați-ne în judecată!”
”Chiar și în al doișpelea ceas, când ar fi putut să admită eroic că a fost parte la o tâmpenie și să-și prezinte scuze, a ales stilul cocoșesc - în care tot Viorica Dăncilă e vinovată că a îndrăznit să anunțe că vrea să-i dea trustul în judecată”, scrie Ciutacu.
Despre această ”replică”, Victor Ciutacu a făcut un comentariu foarte dur pe Facebook:
”Ziua când tu, statuia în viață a jurnalismului de investigație, te faci definitiv de căcat. Un soi de azi în care, în loc să recunoști că alaltăieri (când diseminai dubii privind legalitatea adopției) ai fost un dobitoc, ne anunți că ținta Dăncilă a avut dreptate. Și că n-ai fost în stare (sau n-ai vrut) să te duci, înainte să dai drumul mizeriei în lumea largă, la primăria unde găseai documentul corect despre care insinuai ticălos că a fost mânărit”
Revenind la textul de pe blog, interesantă este explicația pe care Ciutacu o dă atitudinii lui Cătălin Tolontan.
Acesta ar fi ”înconjurat de tot soiul de bizari, care-l cultivă ca pe un soi de lider spiritual din simplul motiv că sunt agățați de bara din spate a vehiculului imaginar care, totuși, le dă salarii și sentimentul că sunt și ei cineva”.
Iar Victor Ciutacu își continuă lecția, explicându-le celor din jurul și celor precum Tolontan ”care e marele lor bai, al celor care stau spate-n spate în ticăloșia asta?”. Atenție, nu oricine are curaj să scrie asemenea adevăr:
”S-au inventat, în frunte cu liderul lor spiritual, ca statui în viață. Autodefinindu-se “altfel”. un soi de promotori ai jurnalismului de calitate. Și, în matricea/bula lor, au produs unele dintre cele mai monstruoase și palpabile rezultate, prezentate drept anchete, reportaje sau investigații”.
Da, cam acesta e ”marele bai”, marele fals al așa zisei ”presa de calitate” – al cărui rezultat îl vedem și din comentariile care însoțesc articolele: invective cumplite, răutate, ură – mai bine zis asta e imaginea în oglindă a autorilor în cauză, care generează asemenea reacții.
Lecția de jurnalism și de viață pe care Ciutacu i-o dă lui Tolontan și celor care-l urmează este mai lungă, include și părți frumoase despre cel în cauză, ba chiar și amintiri despre cum a fost ajutată ”statuia în viață a jurnalismului de investigație” de ”tonomatul” Ciutacu. Un articol care merită citit integral.