CHIȘINĂU, 31 dec — Sputnik. Astăzi în bisericile ortodoxe din Moldova este pomenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț, care este considerat unul dintre cei mai populari sfinți moldoveni din toate timpurile.
Pentru a fi deosebit de proorocul Daniel din Vechiul Testament sau de Daniil Stâlpnicul, el mai este cunoscut și cu numele de Sfântul "Daniil schimonahul" sau "Sfântul Daniil cel Nou".
Viața Sfântului Daniil Sihastru
Una din tradițiile păstrate în popor despre Daniil Sihastrul a fost scrisă mult mai târziu, de marele cronicar moldovean Ion Neculce (1672-1745), în lucrarea lui "O samă de cuvinte". Alte tradiții despre el se păstrează și azi în satele și mănăstirile Bucovinei. Potrivit acestora, el s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, la botez primind numele Dumitru. Ulterior, a fost tuns în monahism la mănăstirea-catedrală din Rădăuți, primind, potrivit rânduielilor monahale, numele David.
A trăit în preajma Sfântului locaș de închinare, cu hramul Sfântul Nicolae, ctitoria lui Bogdan Voda întemeietorul. Aici a învățat carte, a deprins pravila vieții călugărești și a lucrat în gospodăria mănăstirii. După aceasta, el se retrage din lume și de frământările ei. Tânărul monah se retrage la schitul Sfântul Lavrentie (Laurentiu), în hotarul satului Laura, numit asa dupa "lavra" de călugări care fuseseră odată în aceste locuri.
Aici a imbracat "schima cea mare", adică ultima treapta a călugăriei, primind un nume nou — Daniil. Noul ieroschimonah Daniil s-a retras apoi într-un loc tăinuit, în munți, pe malul pârâului Viteul, azi în satul Putna. Potrivit tradiției, acolo a dăltuit un paraclis la care se mai vede și azi pridvorul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată, care îi slujea drept chilie.
Daniil Sihastrul și Ștefan cel Mare și Sfânt
În anul 1451, întâmplându-se grabnică moarte domnului ţării, Bogdan Voievod, fiul său, Ştefan, cu greu a scăpat de primejdie. Dar, auzind de nevoinţa şi minunile Sfântului Daniil Sihastrul şi fiind în grea strâmtoare, a fost călăuzit de Duhul Sfânt la chilia lui. Aici, poposind cîteva zile, şi-a mărturisit cugetele înaintea Cuviosului şi a primit de la el dezlegare de păcate şi multe cuvinte de mângâiere. Apoi, liniştindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvîntat şi s-a rugat pentru dânsul, apoi i-a proorocit că în curând va fi domn al Moldovei şi l-a liberat cu pace.
În primăvara anului 1457, Ştefan cel Mare, ajungând pe scaunul Moldovei, s-a încredinţat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastrul şi de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, Cuviosul i-a fost marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic şi rugător către Dumnezeu. Adeseori voievodul poposea la chilia lui şi îşi mărturisea păcatele, apoi cerea cuvânt de folos şi nimic nu făcea fără rugăciunea şi binecuvântarea lui. Iar Cuviosul îl îmbărbăta şi îl îndemna să apere ţara şi creştinătatea de mâinile păgânilor, încredinţându-l că de va zidi după fiecare luptă câte o biserică spre lauda lui Hristos, în toate războaiele va birui.
Astfel, ascultându-l, Ştefan cel Mare a apărat cu multă vitejie Biserica lui Hristos şi ţara Moldovei după căderea Bizanţului, aproape o jumătate de secol, câştigând patruzeci și şapte de războaie şi înălţând patruzeci şi opt de biserici. În felul acesta, Sfântul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei și ctitor duhovnicesc al mănăstirilor înălţate la îndemnul său.
Așadar, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ștefan Voda sa continue lupta împotriva turcilor, pentru a izbăvi țara Moldovei. Și tot de la el a venit și indemnul de a zidi o mănăstire nouă la Voroneț, în apropierea chiliei sale. Noua ctitorie a lui Ștefan cu hramul Sfântul Gheorghe purtătorul de biruință, a fost ridicată în vara anului 1488, din 26 mai pana la 14 septembrie, după cum spune pisania, deci la 12 ani după luptele pustiitoare pe care le-a avut cu turcii.
Nu este cunoscut cu exactitate când a a trecut Daniil la cele veșnice. A fost îngropat în partea sudică a pronaosului bisericii de la Voroneț. Pe mormântul său a fost așezată o lespede de gresie, pe care se află o inscripție în limba slavonă: "Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil", fără nici o lămurire cu privire la data mutării sale la Domnul.
Tot tradiția spune că, la înmormântarea lui ar fi participat și domnitorul Ștefan cel Mare, care a rânduit să i se așeze pe mormânt acea piatra funerară, iar în mănăstirea Putna se păstrează până azi un deget arătător, îmbrăcat în ferecătură de argint și cu mărgăritare, din 1749, care, după tradiție, ar fi al Cuviosului Daniil; cu acest deget i-ar fi arătat lui Ștefan cel Mare locul potrivit pentru zidirea mănăstirii Putna. Moaştele poartă inscripţia: "Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voroneţ, cu toată cheltuiala mea, în anul 1749, decembrie 4".
În anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaţia Austriei, moaştele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aşezate din nou în mormântul său, unde se păstrează până astăzi. În anul mântuirii 1992, la 21-22 iunie, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat mai mulţi sfinţi, printre care şi pe Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul, rânduindu-i zi de prăznuire peste an la 18/31 decembrie.