BUCUREŞTI, 7 nov – Sputnik, Georgiana Arsene. Deşi fructele şi legumele româneşti sunt mai gustoase decât cele aduse din import, ţara noastră se află în situaţia în care importă cam un milion de tone pe an. Mai mult, cumpărăm seminţe şi răsaduri din străinătate.
Roşiile de la noi sunt din sămânţă de import. Şi nu vorbim de o cantitate mică, dimpotrivă, 90% din tomatele produse aici sunt cu sămânţă de import. Motivul este simplu: chiar dacă roşiile nu au acelaşi gust cu cele autohtone, cresc mai repede şi rezistă mai mult la raft.
Problemele agriculturii româneşti au început imediat după Revoluţie şi continuă să existe şi acum, recunoaşte ministrul Agriculturii, Petre Daea.
”Am feliat pământul ăsta, l-am împărţit, urmare a dorinţei de la acea vreme, dar cu un efect negativ asupra exploatării şi randamentului. Nu poţi să aprovizionezi supermarketul cu o chită de mărar de pe o uliţă şi cu altă chită de mărar pe alta uliţă, aici trebuie să ai producţie constantă bine pregătită, sortată corespunzător”, a explicat oficialul român, potrivit stirileprotv.ro.
Interesant este, însă, că brandul „Made in Romania” vinde cel mai bine, iar, uneori, produsele cu această etichetă costă dublu faţă de celelalte.
Mulţi comercianţi vând marfa adusă din afară ca fiind românească.
Înşelăciunea porneşte încă din marile depozite, care alimentează întreaga ţară.
Potrivit Codului Penal, toţi aceia care vând legume străine spunând că sunt româneşti, în scopul voit de a obţine mai mulţi bani, comit infracţiunea de înşelăciune. Aceasta se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Ţara noastră se numără printre statele europene cu cel mai mare potenţial în agricultură. Suntem pe locul 6 ca suprafaţă agricolă utilizată şi avem 12,5 milioane de hectare pe care nu ştim să le folosim.
Fără capital şi sistem de irigaţii
Din păcate, problemele cu care se confruntă agricultura românească o ţin departe de cea europeană. Şi aceasta pentru că este insuficient mecanizată, proprietăţile agrare sunt fragmentate, fără capital şi fără sistem de irigaţii.
O soluţie ar fi colaborarea. O recunoaşte Sorin Minea, preşedinte Romalimenta, care spune că fermierii trebuie să se unească, apoi să ştie ce culturi să producă pentru a putea vinde. Pasul următor îl reprezintă discuţia cu o bancă, întocmirea de precontracte.
„Contractezi o parte dintre ele cu supermaketurile arătându-i ăluia: voi produce această calitate, pe o perioadă de 5 luni de zile, o cantitate de 100 de kg pe zi. Şi ăla zice da sau nu”, a explicat Minea.
Situaţia nu este deloc bună. Producţia autohtonă e haotică şi, din acest motiv, nu poate asigura o marfă constantă, iar statisticile ne prezintă drept ţara cu cele mai multe ferme mici, 92% din producţiile agrare având sub 5 hectare. Doar 0,5% au peste 50 de hectare. Consecinţa este dată de faptul că marile lanţuri de magazine preferă fructele şi legumele aduse din alte ţări.